La umbra lui Băsescu

Pe 10 septembrie PSD, ce pare trezit din amorţeala unei perioade de cădere cruntă în dizgraţia electoratului, a anunţat termenul limită pentru aruncarea cu moţiunea de cenzură în Tăriceanu II. Deci, ieşirea din relaţia adulteră şi neprofitabilă cu puterea liberală şi intrarea transparentă, în sfârşit, într-o opoziţie totală sau asumarea şi exercitarea actului de guvernare într-o formulă sau alta politică.

Dacă în cazul BOR se va putea testa influenţa şi puterea pe care o au în cadrul corpului ecleziastic şi al Sfântului Sinod îPS Bartolomeu, îPS Nicolae (Corneanu), îPS Nifon sau îPS Pimen, înalţii ierarhi octogenari ai ortodoxiei române, pe scena politică se va testa din nou forţa celei mai influente personalităţi politice a momentului, preşedintele Traian Băsescu.

Acesta, după ce a destabilizat de unul singur complet scena politică, poate să-şi continue misiunea de distrugere în forţă a oricărei alternative posibile la PD-ul său de suflet. în această toamnă putem asista fie la netezirea drumului spre iminenta preluare a puterii de către democraţi, sau din contră, la acţiuni liberalo-social-democrate-udemeriste, menite a izola total PD pe scena publică. (Despre jocurile şi coaliţiile la guvernare posibile a se înfiripa în această toamnă, în ediţia de mâine, vineri 16 august). 

După aproape 3 ani de guvernare portocalie singurii rămaşi intacţi, ba chiar întăriţi, sunt Traian Băsescu şi fosta sa formaţiune politică de buzunar, crescută între timp asemeni lui Făt-Frumos, Partidul Democrat. Traian Băsescu domină autoritar scena publică, iar PD se răsfaţă la o distanţă apreciabilă în fruntea simpatiei de vot a românilor cu doar câteva luni până la prima confruntare din seria de 4 ce vor urma în următorii 2 ani.

Cu o intenţie de vot constantă de peste 35% democraţii lui Băsescu şi Boc pot cu uşurinţă să joace cartea opoziţiei distructive faţă de foştii fraţi de cruce din PNL şi UDMR, rămaşi la borcanul cu miere. Practic, în ultimele 3 luni am asistat constant la atacuri virulente, nu întotdeauna şi consistente, îndreptate împotriva premierului Tăriceanu şi liderilor PNL şi UDMR, dublate de o continuare a discursului anti-PSD din partea singurei forţe politice care mai joacă în acest moment cartea opoziţiei în România, PD.

Formaţiunea politică a lui Boc-Blaga-Videanu şi Berceanu, supervizată strategic de la Cotroceni de către “îngerul păzitor” Traian Băsescu, pare a fi  jucat la fel ca în perioada ultimilor doi ani ai mileniului trecut, în guvernarea CDR, cartea câştigătoare. De data aceasta, jocul PD poate duce acest partid la o poziţionare nesperată în urmă cu doar doi ani, democraţii având toate şansele să devină principala forţă politică din România pentru următorii 4-5 ani.

Singurii care în timp ar putea bloca ascensiunea PD, spre un neverosimil 40% al formaţiunii prezidenţiale, ar putea fi, culmea, doar un PSD ce în acest moment se găseşte într-o poziţie extrem de dificilă din punct de vedere al poziţionării în ochii electoratului. PSD a jucat incredibil de slab cartea opoziţiei, ceea ce demonstrează că acest partid nu ştie evolua spectaculos decât având controlul frâielor puterii, spre deosebire de PD, care evoluează absolut incredibil în opoziţie.

De altfel, privind scena politică extrem de simplist, se poate spune cu uşurinţă că în timp ce PSD se pricepe şi are suficienţi oameni în activul de partid pentru a exercita actul guvernării, PD are liderii cei mai potriviţi pentru a exercita presiunea unei opoziţii dure şi deloc comodă la adresa oricărei puteri. Liderii PD se pricep cel mai bine la a amenda Puterea. La PSD, apar rapid, în schimb, apucăturile partidului stat în rândul celor căţăraţi pe funcţii, în timp ce la PD se poate observa imprevizibilitatea şi nervozitatea accentuată, demonstrată în actul guvernării.

PSD devine periculos datorită transformărilor accentuate ale membrilor săi în timpul actului de guvernare, iar PD rămâne cel puţin la fel de periculos datorită spiritului de răzbunare şi atitudinii de frondă continuă a reprezentanţilor săi din momentul urcării pe funcţii.

 La PSD cuvântul de ordine din momentul preluării frâielor guvernării devine ACUMULAREA financiară, iar la PD îmbogăţirea şi rapacitatea sunt bătute de RĂZBUNARE, care, de altfel, îi urmează în perioada imediat ulterioară satisfacerii setei de sânge!

Cazul celei de-a treia forţe ca mărime de pe scena politică, PNL, este unul absolut special în acest moment, deoarece aceştia deşi se află la putere, ce-i drept minoritar, nu reuşesc să intre într-un tipic anume. PNL nu are cu siguranţă nimic în comun cu PD, în schimb, uluitor dovedeşte extrem de multe asemănări cu social-democraţii huliţi până mai ieri cu toată forţa dorinţei de acces la “butoanele guvernării”!

în acest moment, pentru orice observator al scenei politice este cât se poate de clar că actuala formulă minoritară de guvernare PNL-UDMR nu mai este viabilă, la fel cum şi o nouă coabitare la guvernare PNL-PD este de-a dreptul imposibilă! Practic, cea mai posibilă formulă pentru următorii 2 ani, având în vedere că alegerile generale se pot cu uşurinţă împinge cu 6 luni din decembrie 2008, este una PNL-PSD, cu eliminarea şantajiştilor din UDMR din clădirea din Piaţa Victoriei.

Sau dacă PSD cade din nou în mrejele şi promisiunile individului de la Cotroceni am putea să vedem chiar o refacere la guvernare a fostului FSN, prin investirea unui Guvern PD-PSD.

 

(Continuarea în ediţia de mâine).