Linşarea Domnului Dan şi a doua sa rebrenduire

Startul linşării politico-mediatice a lui Dan Diaconescu - "persoana fizică" - (şi nu şeful de partid) care a câştigat licitaţia pentru privatizarea combinatului Oltchim l-a dat luni la prânz chiar primul ministru al României, Dl. Victor Ponta, printre altele şi şef al PSD. Cu o grabă tinerească şi c-un instinct de parior, ademenit şi orbit de risc, premierul a rostit sentinţa de condamnare şi executare politico-mediatică a câştigătorului legal şi pe merit al licitaţiei pentru adjudecarea celor 54% din acţiunile deţinute de stat la Oltchim. Legal, pentru că procedura legală stabilită de guvernul său a fost respectată riguros şi pe merit, pentru că persoana fizică, Dan Diaconescu a oferit de 15 ori mai mult pentru aceste acţiuni decât principalul pretendent la deţinerea combinatului, firma poloneza de la PCC. În ciuda acestor realităţi, luni la prânz, cu şapte zile înainte de expirarea termenului legal în care Domnul Dan poate să achite preţul acţiunilor şi să semneze contractul, primul ministru al României s-a antepronunţat într-un joc politico-electoral cu miză electorală mare dar şi cu un risc politic enorm. Şi a făcut-o pentru a doua oară, în aceeaşi afacere de privatizare, contra unor reprezentanţi ai burgheziei române. Prima dată contra d-lui Ştefan Vuza, pe care l-a dezavuat public, decredibilizându-i compania sa, Chimcomplex Borzeşti (un Oltchim mai mic, salvat de Vuza şi făcut profitabil într-o situaţie aidoma celei a Oltchimului, după închiderea rafinăriei RAFO de pe platforma din Oneşti), despre care dl. Ponta a spus că n-are capacitatea financiară să liciteze pentru Oltchim iar el, premierul României, preferă ca Gazpromul, o firmă rusească deci, să câştige licitaţia şi controlul asupra unei unităţi strategice a economiei româneşti. A doua oară s-a antepronunţat luni la prânz, când a asmuţit hienele politico-mediatice asupra cetăţeanului român, Dan Diaconescu, pe care, justiţiar, l-a condamnat la moarte politică şi distrugere publică atunci când a rostit şocanta sentinţă: "ştiam că Dan Diaconescu nu are bani să cumpere Oltchimul"; "nu are cum să-l cumpere; ne-a înşelat pe toţi". Dl. Ponta este un pokerist politic care şi-a mizat la ruleta politico-mediatico-electorală partidul şi zestrea electorală a USL pe un singur număr "norocos", linşându-l de viu pe Domnul Dan, în baza prezumţiei de vinovăţie, înşelăciune şi show demento-păcătos. Miza politică, în baza căreia dl. Ponta şi-a asumat acest risc politic enorm, este eliminarea PPDD din ecuaţia parlamentară, prin executarea liderului său pe baza presupunerii "sigure" că Diaconescu nu are bani să achite acţiunile Oltchim. Niciunul dintre justiţiarii de pe ecrane, şi nici măcar premierul României, înainte de a se antepronunţa şi a fi călăi politico-mediatici, nu şi-au pus fireasca întrebare: mă, de ce "maimuţoiul", "dementul", "hidosul", "iresponsabilul", "ţiganul-borât" etc. de Dan Diaconescu şi-a schimbat oferta de cumpărare a Oltchim cu câteva ore înainte de licitaţie, oferind 45 de milioane de euro, în loc de 23 cât scrisese înainte? De ce a făcut asta şi care-i raţiunea? Eu întrevăd doar două motivaţii: prima, cea mai importantă şi raţională, este aceea de a câştiga SIGUR licitaţia. A doua, e dementă, şi vizează sinuciderea sa politică şi mediatică; iar Dan Diaconescu nu a dat semne de demenţă până acum, ci de un marketing politico-electoral bine pus la punct. Deci, de ce nu a avut dl. Ponta în calcul şi acest scenariu al plăţii acţiunilor (sau al tăcerii de aur) şi a riscat politic şi electoral atât de mult!? Să nu aibă domnia sa la dispoziţie un laborator de analiză politică care să-i prezinte şi un asemenea scenariu şi riscul imens la care se expune dacă nu ţine cont de el!!! Să nu fie informat corect premierul României??? Nu ştiu. Ştim însă că şeful SIE şi al SRI nu numai că au trimis 190 de informări scrise, ci l-au informat şi personal, prin vizite la guvern. Evoluţiile sunt în ceaţă acum. Au apărut informaţii recent, contestate vehement, care sugerează că Domnul Dan deţine 47 de milioane de euro într-o bancă olandeză. Aceşti bani ar reprezenta 20% din acţiunile OTV vândute lui Vântu acum câţiva ani, tranzacţie de care premierul şi mulţi analişti-guristo-urechişti au uitat. E drept, există şi o deasă ceaţă artificială presărată cu adevăruri ori intoxicări referitoare la documente şi garanţii bancare aflate la dispoziţia Domnului Dan. În circul dement al afacerii Oltchim, printre atâtea necunoscute şi nisipuri mişcătoare, mai există un obiect care nu se vede acum dar care se roteşte vuind deasupra d-lui Ponta şi a celei mai mari părţi a mass mediei româneşti, neinformate şi resentimentale. E ameniţătoarea sabie a lui Damocles, care va reteza capete şi multe, foarte multe procente în cazul în care Domnul Dan va plăti luni. Şi apoi va rosti groaznica sentinţă acuzatoare: În numele şi-n interesul cui m-aţi linşat politico-mediatic şi aţi vrut să înstrăinaţi pe nimic această ultimă bijuterie din averea poporului român? Dacă Domnul Dan va plăti acţiunile şi va confirma că este actorul politic al unui plan al capitalului românesc de renaştere a industriei naţionale, atunci se va produce nu numai minunea rebrenduirii şi ridicării sale politico-electorale de-a doua oară (prima a fost după arestare), ci şi resurecţia burgheziei româneşti. Cât despre rebrenduirea Domnului Dan, indiferent dacă va aduce banii sau, preşedinţii de partide ar trebui să n-o trateze cu surâsuri dispreţuitoare, ci să ţină cont de faptul că publicul elector a primit mesajul politic esenţial că pentru prima dată, în ultimii 22 de ani, un şef de partid se implică personal, din opoziţie, în menţinerea unui obiectiv economic strategic sub controlul capitalului românesc. Iar această strategie de comunicare publică Domnul Dan o desfăşoară copleşitor într-o conjunctură favorabilă lui, când cea mai mare parte a industriei siderurgice româneşti este scoasă la vânzare de un patron rus la un preţ fabulos, de 150 milioane de euro. După ce a cumpărat-o de la stat, cu complicitatea politicienilor români, la un preţ de zece ori mai mic. Asta e! Indiferent de manipulări şi de agresivitatea tele-justiţiară a unor valeţi şi menajere mediatice zarurile au fost aruncate şi luni istoria contemporană îşi va arăta o nouă filă, cu desene uimitoare despre măriri şi decăderi rapide şi saci cu voturi puşi prea repede-n căruţe.

P.S. Am avut curajul să emit această opinie şi pentru că, în această delicată şi riscantă chestiune a afacerii Oltchim, raţionalul, informatul şi abilul domn Iliescu - deosebit de vocal, până acum - a tăcut.