Mamă, te iubesc, dar nu ca pe “U”!

Acesta este, poate, cel mai şocant slogan pe care l-am citit pe zidurile “cetăţii” clujene!

El depăşeşte chiar şi nu mai puţin şocantul “SUA, pământ românesc. Români anexaţi SUA”, scris după memorabilele meciuri ale naţionalei de fotbal, desfăşurate pe “pământul făgăduinţei”. Ţin minte că de câte ori treceam dinspre podul Garibaldi spre hotel Sport sau dinspre Chios spre Sala Sporturilor privirile îmi erau atrase de cuvintele scrise cu vopsea neagră pe zidul alb aflat în dreptul terenului de zgură. Vocea străzii spune multe despre ceea ce înseamnă un simbol şi puterea sa de a pătrunde iremediabil în sufletele şi minţile celor care cred în el.

 

La început mi s-a părut şocant şi deranjant având în vedere că îmi era aproape imposibil să înţeleg cum poate cineva să iubească ceva, orice ar fi, mai mult decât îşi iubeşte propria mamă! Mi-a trebuit ceva timp şi multe citiri pentru a înţelege că, în realitate, acel “U”ltras îşi iubea la fel de mult ca mine mama, dar era o formulă de a-şi arăta fidelitatea şi ataşamentul supreme pentru un club, nişte culori şi un simbol. De altfel, fiecare din sloganele intrate în “folclorul oraşului” poate fi analizat pentru că este chintesenţa iubirii, respectului şi dragostei totale pentru această echipă Simbol!

 

Numai “U”!, “Slavă ţie, studenţie!”, “Clujul suntem noi!”, “Haide, Universitatea, tu eşti tinereţea noastră!”, “Noi pe tine te iubim!” şi extraordinarul - “U, te iubim cu sufletul!”, poate cea mai complexă scandare de luptă a ultraşilor bianco-nerro! Un club, o echipă, o istorie şi un simbol, toate acestea sunt cuprinse într-un singur nume “U”niversitatea Cluj. Astăzi asistăm la o încercare de sensibilizare a opiniei publice cu privire la soarta acestei echipe, în care sunt zeci şi zeci de mii de ardeleni ce încă mai cred. Un miracol.

 

Un ajutor venit din partea unor oameni care respectă şi iubesc această echipă. Oare chiar nu se găsesc oameni de afaceri puternici în acest oraş, care să iubească Universitatea? Oare chiar nimeni nu este dispus să mai creadă în culorile alb-negru? Oare nu poate fi un exemplu bun de urmat grupul de oameni de afaceri care au crezut şi au reuşit să se impună cu cealaltă echipă a Clujului, CFR? Oare Consiliul Local Cluj va reuşi să mai susţină echipa în noul context în care, pe fondul crizei internaţionale şi naţionale, vor scădea atât investiţiile la nivel local, cât şi încasările la bugetul municipalităţii?

 

Oare îşi doresc cu adevărat acest lucru, ca ehipa să existe şi să aibă cine juca pe viitorul stadion ce sperăm, că atât ne-a mai rămas, că se va reconstrui, în cele din urmă, pe locul vechiului Moina!? Oare ne vom mai putea bucura pentru fiecare gol şi întrista la fiecare ratare a favoriţilor, aşa cum făceam de pe vremea când mergeam acolo cu bunicii noştri? Să sperăm că mitingul de sensibilizare, care va avea loc astăzi, va însemna o relansare a acestui fantastic brand al Transilvaniei! “U” trebuie să existe.

 

 Pentru cei care continuă să creadă în acest simbol atât de curat! Să ieşim în stradă şi, în cel mai paşnic mod cu putinţă, să-i mulţumim profesorului Bodea, cel care a iniţiat “Manifestul pentru U’’ şi să cântăm aşa cum o făceam în tribune! Sper din tot sufletul că Mişan, Mihai Bob, Elevu’, Grizzly şi chiar RJ să poată să ţină sub control marea de iubitori ai Universităţii, care se vor aduna astăzi în centrul oraşului!

 

Le acord toată încrederea mea că vor reuşi, tocmai pentru a demonstra Clujului şi Transilvaniei că civilizaţia şi respectul în fotbal s-au născut pe “Ion Moina”! De asemenea, sper că forţele de ordine ce vor trebui să fie acolo să nu uite că respectul nu se câştigă doar prin forţă, ci şi prin echilibru şi gestionare responsabilă şi profesionistă a unei eventuale situaţii tensionate. Situaţie care sper să nu aibă loc la Cluj, capitala Ardealului. Haide “U”! Te iubim cu sufletul!