Manifest naiv pentru amorul protejat

Despre rezultatele alegerilor de duminică s-a spus aproape tot. A rămas totuşi o concluzie importantă care trebuie neapărat punctată.

Compoziţia noului parlament şi documentele programatice ale partidelor care îl alcătuiesc nu ar trebui să lase loc de prea multe răsturnări de situaţie. Privit, să zicem, dinspre vestul Europei, legislativul de la Bucureşti se afişează cu o importantă alianţă de centru-stânga (PSD+PC), un partid de dreapta surprinzător de bine reprezentat, mai ales după 4 ani de guvernare (PNL), un partid de centru-dreapta, popular şi pe alocuri populist, apropiat de preşedinte, care promovează programe de dreapta (PD-L) şi o formaţiune cu electorat etnic, de nezdruncinat şi cu un puternic filon ideologic de sorginte liberală (UDMR). Care ar fi majoritatea parlamentară care să susţină viitorul Guvern? Parlament într-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?Experienţa ultimilor ani şi a ultimelor zile demonstrează că socoteala de acasă n-are a face cu cea din târgul politic.

 

Cei care citesc realitatea politică românească după declaraţiile şi programele politice ale partidelor sunt bieţi naivi pentru care Porţile Orientului vor rămâne, pe veci, un mister de nedescifrat. Nu, alianţele pe la noi se fac şi se desfac după criteriile eminamente personale ale celor care iau decizii! Iar şi iar, instituţiile cad în plan secund, atât pentru oamenii politici, cât şi pentru sistemul mediatic ce le preia fiecare declaraţie fâsâită cu religiozitate, simţind nevoia să o descompună şi recompună în imposibile fărâme de sens. Esenţa tuturor dezbaterilor, pe sticla televizorului sau cu sticla de bere în faţă la crâşma din colţ, este aceeaşi: decodarea mesajelor pentru a afla persoanele din nucleele de forţă ale viitoarei puteri. Primul-ministru, sforarii partidelor de la guvernare, miniştrii cu portofoliile strategice, şefii regiilor, agenţiilor şi agenturilor de stat ş.a.

 

Dezbaterea centrală a acestor zile trebuie deturnată spre tema care trebuie să redevină cheia de boltă a politicii de la noi. Viitorul guvern va trebui să hotărască traseul ideologic prin care România va traversa anul 2009, unul al marilor turbulenţe. Va fi un Guvern care va trebui să ţină piept revendicărilor sociale ale celor aţâţaţi cu promisiuni atâtea luni la rând, înaintea alegerilor. Alte greutăţi vor fi întâmpinate în numeroasele sectoare economice care vor produce şomeri, care ar trebui absorbiţi în cadrul proiectelor de investiţii publice de care este atâta nevoie. Infrastructura birocratică a statului va trebui bine pieptănată din două mari motive: scăderea cheltuielilor publice cu personalul ineficient şi, mai ales, lubrifierea procedurilor şi înlesnirea drumului hârtiilor în labirintul instituţional, astfel încât investiţiile productive să fie posibile. întreg eşafodajul de probleme curente ale noului executiv apare pe fondul unui interval dificil pentru economie, aşteptările conducând, în cel mai bun caz, o temperare a creşterii economice, în contextul adâncirii deficitelor şi măririi datoriei publice.

 

Or, riscul scăpării hăţurilor creşte direct proporţional cu instabilitatea politică pe care ar implica-o un guvern cu slabă susţinere parlamentară. Guvernul va fi constrâns să ia destule măsuri nepopulare pe care doar o majoritate puternică le-ar putea confirma în Parlament. Totodată, coerenţa actului de guvernare este o condiţie sine qua non pentru eficienţa lor, iar pentru asta se cere o consecvenţă ideologică de o rigoare chirurgicală.

 

Aritmetica simplă nu e de ajuns. împreună cu UDMR, oricare două dintre celelalte partide se pot cupla pentru o majoritate concludentă. însă conform logicii politice, ecuaţia scoasă din urne este una singură şi simplă: majoritate solidă PD-L+PNL+UDMR, program de guvernare de dreapta şi o opoziţie marcantă (PSD), care să evite derapajele pe care le-ar implica realizarea facilă a unei majorităţi calificate (de două treimi).

 

La 18 ani după primele alegeri libere care au avut loc în România, partidele îşi dau în aceste zile testul de maturitate. Până la finalul anului vom afla cu adevărat ce sunt şi în ce valori cred ele. Dacă soluţia găsită în laboratoarele subterane ale partidelor va fi oricare alta decât cea logică, atunci pericolele care ne pasc s-ar putea transforma în coşmaruri trăite aievea. Iar de această dată singurii vinovaţi vor fi cei care, din ambiţii copilăreşti, vor inventa alibiuri penibile pentru cuplăraie politică imundă- fie PD-L, fie PNL. A bon entendeur, salut!

 

P.S.: Tocmai citeam cuvinte mieroase, cum nu s-au mai auzit, ale PSD-iştilor sforari despre băieţii de arme ai d-lui. Boc. Se prefigurează o căsătorie din interes pentru un caşcaval adulmecat de atâta amar de vreme. Ar da naştere unui guvern căruia nu i-am mai recunoaşte faţa de atâtea bube câte i-au crescut pe cap. Atenţie, pericol de boli venerice!