Este un melanj tipic de personaje alunecoase (de tipul Dan Şova sau Nicu Bănicioiu), sulfuroase (Liviu Dragnea, Relu Fenechiu sau Gabriel Oprea, de pildă), dovedit incompetente (Varujan Vosganian - care a lăsat un deficit bugetar gigantic într-un an cu creştere economică încă şi mai mare - sau Daniel Chiţoiu - gestionarul-gâgă al privatizării Oltchim, din toamnă), cu mici scăpări de bănuită adecvare în post (Eugen Teodorovici). Nu poţi avea surprize neplăcute când ştacheta pe care dl. Ponta o ridicase în lunile când s-a aflat deja la guvernare era deja atât de jos, iar presa din zilele trecute prefigurau destul de fidel echipa anunţată ieri la prânz.
O singură nominalizare mi-a atras atenţia în mod deosebit: Remus Pricopie la Educaţie. Proaspăt rector al SNSPA, dl. Pricopie va trebui să renunţe la funcţie, dată fiind incompatibilitatea prevăzută de lege, dacă nu cumva criteriul cu pricina va fi desfiinţat din pix printr-o ordonanţă de urgenţă, despre care vom afla, eventual, la anul pe vremea asta. A absolvit chimia (din pură coincidenţă, domeniul de excelenţă al predecesoarei, d-na. Andronescu), după care s-a orientat spre ştiinţele comunicării. S-a perindat printr-o sumedenie de posturi de conducere prin minister, când acesta se afla într-un guvern PSD sau PNL (mandatele d-nei. Andronescu şi al d-lui. Adomniţei), fiind unul dintre principalii vinovaţi de jargonul păsăresc şi ireproductibil al textelor care descriu diverse normative şi metodologii de atestare, acreditare şi evaluare, unele aflate şi acum în vigoare. Şi-a luat examenele finale şi a primit titlul la 8 ani după ce s-a înscris la doctorat şi nu pare prea mândru de teza elaborată, întrucât nu şi-a publicat-o niciodată, iar aceasta este greu de găsit în arhivele electronice. De altfel, dl. Pricopie nu este nici pe departe un universitar valoros, după criteriile universal valabile în lumea academică: în dreptul d-lui. ministru, nu figurează lucrări cotate ISI, iar în cazul multora dintre studiile publicate este doar co-autor sau editor. După cum se întâmplă deseori în originala lume universitară din România, unii profesori situaţi în fruntea ierarhiilor academice obişnuiesc să-şi însuşească pasaje sau lucrări întregi, uşor editate, ale studenţilor lor şi să le publice sub propriul nume, tocmai pentru a atinge tomuri impresionante numeric de articole şi studii, fără ca valoarea ştiinţifică să le fie confirmată vreodată. Nu că le-ar păsa. Omerta universitară are şanse uriaşe să-şi găsească în dl. Pricopie un susţinător fără rezerve, precum şi reciproca ar urma să fie la fel de valabilă.
Un argument suplimentar al acestui scenariu este reacţia pe care a avut-o la începutul verii, când cu acuzaţiile de plagiat împotriva d-lui. Ponta. Ne aducem aminte cum Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), în vechea sa componenţă, a enunţat ceea ce văzuse toată populaţia cu acces la internet: teza de doctorat a d-lui. Ponta era un plagiat jegos, în care se copiaseră integral şi fără nicio intervenţie cel puţin 85 de pagini dintr-o lucrare anterioară, fără folosirea tehnicilor de citare şi fără ca lucrarea să se afle măcar în bibliografia tezei. În acelaşi timp, ministrul interimar Liviu Pop năvălea peste Consiliu ţipându-le că tocmai ce-i desfiinţase şi că-l doare undeva de decizia lor. Citim în presa vremii: „Contactat de Jurnalul Naţional, Conf. Univ. Dr. Remus Pricopie, rector al SNSPA, clarifică decizia Consiliului de Atestare a Titlurilor: «Tot ce au discutat dumnealor azi este nul de drept şi am asistat, din păcate, la o bătălie politică, în interiorul unei comisii care ar fi trebuit să respecte standardele legale şi academice. Drept urmare, şi concluzia este una nulă de drept. Modul în care totul a fost construit, din punctul meu de vedere, mă conduce la concluzia de politizare. Problema de fond trebuie trasă de catre Comisia de Etică şi specialişti în drept. Astăzi s-a dorit cu orice chip să se dea un verdict, indiferent dacă are un cadru legal sau nu, şi este păcat că profesori universitari au intrat într-un astfel de joc politic.»"
Înainte de a deveni rector, urmându-l în funcţie pe unul dintre mentorii săi principali, Paul Dobrescu, dl. Pricopie a fost decan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice (FCRP) din SNSPA, într-o perioadă de boom din perspectiva cifrei de afaceri şi a profitului. Din punctul de vedere al calităţii academice, facultatea a contribuit decisiv la obţinerea de către SNSPA al celui mai slab calificativ la evaluarea de anul trecut, îndelung contestată din interiorul instituţiei şi din zona învăţământului universitar privat, acuzându-se politizarea procesului de evaluare. Altfel, FCRP este cea care a dat diplome şi certificate la oricine avea bani de cheltuit, dacă doreau să se facă manageri de proiecte, educaţionali, de comunicare, PR, comunicatori şi specialişti în comunicare publică, managerială sau de altă natură. Practic, ce vroiai aia-ţi scria pe diplomă. La distanţă, online, fără frecvenţă etc. Un fel de Spiru Haret mai spălat, pentru toţi funcţionarii publici care aveau ocazia să capete un spor la salariu şi constatau că banii pe diplomă se pot amortiza într-un timp rezonabil.
Revenind puţin la unul dintre cei în umbra cărora a crescut şi s-a dezvoltat până acum, când ajunge ministru: dl. Paul Dobrescu este unul dintre puţinii oameni care aveau posibilitatea, capitalul social şi know-how-ul de a introduce după 1989 ştiinţele comunicării în programele universitare. Motivul este simplu: în anii '80, s-a remarcat ca profesor la Academia „Ştefan Gheorghiu" şi ca redactor la „Era Socialistă", falanga politico-ideologică a CC al PCR, adevăratul laborator teoretic al ideologiei comuniste în varianta sa românească, lugubră după cum o ştim. Apoi, a creat şi a condus mulţi ani la rând SNSPA, iar din acest an este în Consiliul Naţional de Etică, iniţial simplu membru, iar apoi preşedinte. Primul preşedinte al noului CNE, Teodor Petrescu, instalat de dl. Liviu Pop în ziua premergătoare şedinţei de analiză a tezei d-lui. Ioan Mang, şi-a depus demisia cu puţine zile înaintea deciziei Consiliului cum că dl. Ponta nu a plagiat, chipurile, după criteriile din 2003. Ne reamintim că CNE a fost singurul organism care a avut tupeul nemărginit să constate asta, fără pic de simţ al ridicolului şi jignind bruma de inteligenţă a oricărei primate pusă să constate asemănarea izbitoare a unor imagini identice.
Criza noastră nu este nici economică, nici financiară, nici politică, ci eventual caricaturi ale fiecăreia. Criza noastră majoră este una morală, la care ne-au adus lipsa cronicizată de repere validate în timp şi orbecăiala de 23 de ani din sistemul de educaţie. Să admitem, prin absurd, că numirea d-lui. Pricopie ar putea rezolva multe lucruri prin minister, poate că îi va aranja mai bine mecanismele de funcţionare, va fluidiza mersul actelor, va organiza mai bine examenele naţionale, va crea politici în urma cărora banii ministerului se vor cheltui mai judicios. Poate că va făuri Ministerul Perfect, un perpetuum mobile care să meargă ca uns cu minimum de resurse. Dar va fi degeaba. Producţia de acte de studii cu care se vor mândri părinţilor viitorii noştri absolvenţi nu va face nici cât o ceapă degerată de îndată ce treci graniţa, spre Vechea Europă. Când în fruntea sistemului de educaţie pui un protector auto-asumat al plagiatului şi un protejat al unuia dintre cazurile cele mai limpezi de nomenklaturist convertit în zorii democraţiei liberale de după 1989, nu există şanse de reabilitare.
Dl. Ponta are şansa rară de a conduce cu lejeritate un guvern vreme de 4 ani, cu o majoritate care îi va permite pe deplin să-şi aplice politicile dorite. A ratat însă şansa unei minime reabilitări morale. Va rămâne pe vecie un coţcar ordinar, care şi-a construit întreaga carieră pe o uriaşă minciună primordială, atrâgându-i încă pe atâţia alţii în acest hăţiş fetid al imoralităţii. Ani peste ani, când va decide că ajunge, când, spăşit şi apăsat de păcat pe conştiinţa sa de procuror, va recunoaşte plagiatul, milioanele de absolvenţi de facultate din primele decenii ale mileniului nostru vor fi în stare să-l linşeze, să-l răstignească şi să-l ardă în efigie în Piaţa Universităţii, pentru a fi încălcat omerta. Ignoranţa va fi devenit noua putere în acele timpuri îndepărtate din viitor, în care dl. Pricopie va fi ajuns Ministru al Adevărului, numit pe viaţă, funcţie din care i-ar da mâna să-l pună la colţ pe bietul domn Ponta, cu senilitatea lui înţeleaptă cu tot.
Totuşi, poată că atunci se va deschide Cutia Pandorei şi abia atunci vom redescoperi, undeva într-un colţ al ei, speranţa.
