Între mărci auto de lux şi ambarcaţiuni acostate în lacuri montane, printre nopţi albe în cluburi, e dezechilibrat înfăţişată - acoperind doar faţeta de ostentativi "party goers", care intrigă prin nonşalanţă şi stârnesc "scandalizări" - o întreagă serie de tineri, de 20-30 de ani. E forjată imaginea unei lumi etern superficiale, etern vesele, plutind prin bule de şampanie rosé, etern iresponsabilă, căreia moralizatorii - atât de atenţi la defectele altora, niciodată la ale lor - îi dau lecţii de decenţă. Nu e cam prea multă grijă?...
Nu bunăstarea împinge la exces, ci lipsa de valori, lipsa de educaţie, primită sau dobândită. Am mai spus-o. Moştenitorii Clujului există sub alte forme şi expresii decât cantitatea de bani cheltuiţi. Trăiesc în forme mai dense şi mai ancorate în realitate, şi nu gravitează în jurul competiţiilor de night life. Absolut echitabil ar fi fost să le vezi menţionate studiile făcute în alte universităţi sau colegii - din Marea Britanie, Italia şi Austria, Ţările-de-Jos şi Statele Unite -, atât de utile implicării lor în business şi rafinării unor performanţe care le vor fi cerute în curând de proprii părinţi. La fel de echitabil ar fi fost să vezi descrise vreuna din responsabilităţile preluate în interiorul afacerilor de familie, de la co-participare executivă la negocieri corporate, de la marketing la finanţe; ori proiectele antreprenoriale ale unora; sau faptul că numele altora se regăsesc pe lista celor mai tineri preşedinţi-executivi din România... În viaţa cotidiană au responsabilităţi de care depind zeci de milioane de lei şi mii de locuri de muncă, alături de dinamica unei părţi din economia locală sau regională. Asta e, şi astfel a fost dintotdeauna, de la un Auschnitt şi Bragadiru la Rockefeller, Vanderbilt sau Agnelli. Responsabilitatea e implicită, ca şi grija, ca şi beneficiile. La fel de echitabil ar fi fost să vezi menţionat că, la iniţiativa discretă a unuia sau a altuia, iau naştere evenimente caritabile la care nimeni alţii decât aceiaşi contribuie cu o generozitate care face mai mult, adesea, decât fund-raisingul clasic în a servi unei cauze; sau că alţii şi alţii contribuie, prin organizaţii şi grupuri de lucru internaţionale, la consolidarea unor iniţiative civice. Unii sunt admiratori pasionaţi de litere, de teatru, de artă şi film, şi poate chiar au ştiut să le transforme în evenimente care dau pulsul evenimenţial al Clujului. Şi n-ar fi exclus ca mâine-poimâine aceleaşi nume să fie legate de un mecenat cultural, de un act filantropic, de o iniţiativă regională în afaceri sau diplomaţie. Şi atunci ?
Ceea ce e interesant de observat e faptul că această ‘reductio ad ludicum' are (fără să ştie, pentru că ‘tabloidismul' în vervă nu e preocupat de aşa ceva) o viziune foarte patrimonială a moştenirii. Dincolo de succesiunea la o avere, există oameni de artă, cultură, universitari, medici, avocaţi şi nu în ultimul rând oameni politici de vârf ai căror urmaşi sunt (încă) implicaţi în viaţa cetăţii; iată cealaltă dimensiune socială, co-moştenitoare. Tocmai acesta e marele avantaj fundamental al Clujului, cantitativ şi calitativ: de a putea îmbina o elită de afaceri cu una de cunoaştere, părţi dintr-o demografie locală suficient de numeroasă, reînnoite anual cu minţi proaspete şi spirit nou.
Trebuie văzut întregul, nu sticlele de Bacardi sau Moët, nici fotografiile din vacanţe exotice spionate pe Facebook; reuşita fiecărei generaţii devine patrimoniul celei care urmează. E format din bunuri şi reputaţie, e gestionat tot ca bun, dar şi ca memorie; e ilustrat ca atare de următoarea generaţie. Reputaţia, ilustrarea sunt - prin ele însele - un capital pe care un altul, mai proaspăt, va trebui să-l dobândească. (Şi e bine să o facă: parafrazând un duce francez, "el va fi strămoşul". Căile sunt deschise. Voinţă să fie, şi inteligenţă.)
Pe lista moştenitorilor Clujului intră rând pe rând numele care au legătură cu cei care au contribuit la istoria locului - purtate de repere urbane şi arhitecturale (reşedinţe, stadioane, clinici, plăci memoriale, teatre, ş.a.); numele celor care dau cursul vieţii economice prin corporaţiile şi firmele create cu anvergură şi energie; şi, deloc în ultimul rând, numele celor care contribuie la dimensiunea, formatul, elevaţia şi influenţa culturală a burgului, la ceea ce îi conferă intelect, strălucire, creativitate, stil de viaţă, calitate. Doar astfel «Clujul moştenitorilor» şi al noii generaţii devine întreg, raportat la înşişi cei care i-au clădit, cu timpul, personalitatea.
