Sunt oameni pe lângă care trece istoria, de câteva decenii, fără ca viaţa lor să se fi schimbat în vreun fel decisiv. Sunt alţii care, prin poziţiile sau meseriile pe care le ocupă, ar trebui să se constituie în exemple ale civismului şi în modele pentru cei mulţi care, în cel mai bun caz, aşteaptă ceva de la oraşul în care trăiesc.
Aşa cum există “cai de curse” şi “cai de tracţiune”, există cetăţeni care au nevoie de modele şi alţii care îşi asumă rolul de modele. Probabil aici ar mai putea intra o categorie a celor care prin statut social, putere financiară şi forţă a eului ar trebui să-şi asume rolul de exemple.
La o analiză superficială ai putea crede că asumarea susţinerii dezvoltării unei comunităţi este mult mai prezentă la indivizii titraţi. Cei cu studii superioare şi care beneficiază şi de şansa de a nu fi apăsaţi de grija zilei de mâine, ar trebui probabil să fie mult mai mult dispuşi să participe la şansa modernizării oraşului ai căror cetăţeni oneşti se pretind.
Din păcate, binele comun şi respectul pentru locul unde trăieşti nu mai are de mult o mare însemnătate pentru mulţi dintre cei care cu ceva timp în urmă, tocmai prin studiile pe care le deţineau, se constituiau în exemple pentru comunităţile în care-şi duceau veacul.
Pe vremuri, preotul, învăţătorul şi ulterior doctorul, adică intelectualii satului erau cei care-şi asumau rolul de “strategi”, de îndrumători pentru ceilalţi consăteni. Acum, cel puţin la Cluj, lucrurile au evoluat în sens negativ şi cei care cer fără a dori să ofere ceva în schimb sunt tocmai unii dintre cei care ar trebui să înţeleagă necesităţile şi posibilităţile rezultate din dezvoltarea accelerată a oraşului.
Asociaţiile profesionale ale avocaţilor şi medicilor stomatologi, două meserii liberale extrem de bănoase în epoca în care trăim, continuă să atenteze cu bună ştiinţă la intrarea în normalitate a urbei de pe Someş.
Distinşii reprezentanţi ai celor două bresle din Cluj, mi-e foarte greu să cred că toţi reprezentanţii acestora, se opun cu înverşunare de câteva luni bune, unei hotărâri de “forţă majoră” a Consiliului Local Cluj, care urmăreşte creşterea numărului de locuri de parcare în oraşul care riscă să devină un adevărat simbol al aglomeraţiei rutiere!
Practic, forţaţi tocmai de lipsa suficientă a spaţiilor de parcare precum şi de nesimţirea şi tertipurile folosite de către cei care construiesc în zona centrală sau doar schimbă destinaţiile unor spaţii din zonă, consilierii locali clujeni au încercat impunerea unei taxe pentru locurile de parcare pe care aceşti pseudo-investitori ar trebui să le deţină.
Taxa, care ar urma să se aplice doar o singură dată, într-un cuantum absolut rezonabil de doar 7.322 de euro, ar fi urmat să înlocuiască practic obligativitatea construirii acestor parcări de către cei care doresc totuşi să-şi desfăşoare activitatea în zona centrală a oraşului.
Dar, prin folosirea unor tertipuri juridice, probabil reale, însă, cu siguranţă, rezultate din ipocrizie şi poate chiar din rea credinţă, aceşti aşa-zişi cetăţeni ai Clujului au încercat, şi în primă instanţă chiar au reuşit, să obţină câştig de cauză, blocând aplicarea taxei.
E foarte posibil, de altfel, ca o instanţă ulterioară, să le dea câştig de cauză din nou acestor “neobrăzaţi”, rămânând însă deschisă problematica “bunului cetăţean”, care din păcate riscă să se transforme din ce în ce mai adesea în “bunul speculant”!
Mă întreb cum vor
justifica aceşti “avocaţi”- (Nu vi se pare că îşi are mai curând originea în
arivism!) şi “dentişti”, blocarea sensurilor de drum, a aleilor şi a spaţiilor
de parcare deja existente din partea clientelei pe care aceştia şi-o doresc în
cabinetele lor?
Sau poate vor avea bunul simţ să solicite distinsei clientele
aşteptate să le calce pragul şi să vină doar pe jos sau cu ajutorul mijloacelor
de transport în comun?! Greu de crezut.
Nesimţirea a parcat în cazul acestor domni şi doamne, la Cluj.
