Privind de acolo, din România mea, o Românie din ce în ce mai timorată, pe parcursul mandatului dlui Băsescu, am avut timpul, consecvenţa şi curajul necesar să privesc înapoi, într-o retrospectivă amară. Mi-am amintit cum în cei aproape 20 de ani în care, mai bine sau mai rău, am încercat să scriu la ziar şi să-mi susţin cu argumente ideile şi analizele, am fost, de fiecare dată, de partea celor care au pierdut. Nu trebuie decât să amintesc faptul că am scris în primii ani de democraţie împotriva PDSR-ului şi, mai ales, împotriva dlui Iliescu.
Acum constat, asemeni fostului preşedinte Constantinescu, că al doilea mandat al lui Iliescu a fost foarte bun. Am scris apoi împotriva fostelor structuri ale securităţii lui Ceauşescu şi am ajuns, în ziua de azi, să avem un preşedinte care aparţine acestor structuri.
Am scris împotriva metodelor de supraveghere, şantaj şi subordonare a Justiţiei folosite de noua Securitate a dlui Băsescu, iar acum jumătate din populaţia Romîniei, cu preponderenţă din Ardeal, a hotărât că democraţia de tip occidental nu le este de folos. Eşecul meu personal, însă, nu înseamnă foarte mult, pe lângă eşecul acestui popor. Ceea ce mă doare însă este alegerea ardelenilor. Nu o comentez. Alegerea personală e a fiecăruia dintre noi. Pot s-o respect, dar nu pot s-o înţeleg.
Mi-e greu să accept că Ardealul, despre care până deunăzi mă încăpăţânam să cred că este “fruntea” ţării, preferă o “dictatură de catifea” a unui preşedinte precum Traian Băsescu. Mi-e greu să cred că oameni inteligenţi din Ardeal au căzut pradă şmecheriei ieftine practicate de acesta. Singurul reproş pe care mi-l fac este acela că - asemeni celor de vîrsta mea, care au trăit suficient sub un dictator şi care au avut acces după 1989 în mass-media, nu am făcut mai mult ca această generaţie tânără de “fani” ai dlui Băsescu să ştie mai mult despre ce a fost în timpul lui Ceauşescu.
Poate că noi suntem de vină, fiindcă am crezut că dezastrul de dinainte de 1989 şi un nou Ceauşescu nu se mai pot repeta în România. Poate că noi, “expiraţii”, suntem de vină pentru că azi e posibil ca în România să fie ales (mai ales de către ardeleni!) un preşedinte care a făcut parte din structurile nomenclaturii comuniste şi să reprezinte, în acelaşi timp, “farul” anticomunismului în România.
Fac parte dintre cei pe care dl Traian Băsescu i-a “ciuruit”. Sunt obişnuit cu eşecul, momentul când mai credeam că Ardealul este o provincie a României care mai are o legătură cu Ardealul de pe vremea când capitala era la Viena a trecut. Ardealul nu mai există decât în imaginaţia celor care mai sunt în stare să viseze. Eu nu mai sunt. Sunt convins că “anticomuniştii” , oamenii “de dreapta” ai dlui Traian Băsescu, au uniformizat în rău totul.
Am fost convins, încă dinainte de alegerile acestea, de adevărul celor de vârsta mea, care îmi mărturiseau că dacă mai iese încă o dată dl Băsescu, se vor gândi serios la emigrare. E un gând cu care cei asemeni mie (poate mai mulţi decât credem!) cochetează zilele acestea. Şi au dreptate: au fost ciuruiţi de dl preşedinte, un preşedinte care nu a fost niciodată al tuturor românilor. Mandatul care a trecut i-a fost ocupat de împărţirea României în două: pe de o parte, România lui, a apropiaţilor, slugilor şi lingăilor lui, iar, pe de alta, a acelora care au crezut într-o modalitate europeană de guvernare, cu un premier care avea soluţii.
Cei care vor rămâne “să stingă lumina” vor trebui să “admire”, în continuare, în fruntea statului un om care nu are şi nu a avut vreodată soluţii. Singura “soluţie” a dlui Băsescu pentru România este generarea stării de ură, distrugerea Parlamentului şi subordonarea instituţiilor statului în folosul personal şi al propriei camarile. Va rezolva asta criza? Cât timp va mai dura până ardelenii, prea uşor păcăliţi, se vor convinge că au fost induşi în eroare?
P.S. Acum e mai clar ca niciodată de ce ministrul PSD, Nica, a fost dat afară de dl Băsescu de la Ministerul de Interne. în cazul în care contestaţia rezultatului alegerilor, care, probabil, se va face, va duce la acelaşi rezultat şi în cazul în care alianţa între partidele dlor Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Marko Bela, alături de minorităţi şi toate forţele politice responsabile din România, nu se va consfinţi la Tribunal pentru a-l susţine pe dl Johannis, cred cu tărie că cealaltă Românie, care nu e a dlui Băsescu, va trebui să-şi caute altă patrie. E mai demnă calea pribegiei decât acceptarea întunericului.
