Normalitatea din PSD a lui Vasile Dîncu

Nu, Vasile Dîncu nu ne îndeamnã sã nu mai analizãm gestul lui Rus, ci “reproşeazã” un mod de gândire popularã de genul neobservãrii pãdurii din pricina copacilor. “Nimeni nu s-a gândit cã de mult considerãm cu toţii cã este nesãnãtos şi nepractic ca oamenii sã aibã multe funcţii suprapuse de şef, cã este normal ca sã existe o mai bunã distribuţie a sarcinilor într-o organizaţie, doar din raţiuni de eficienţã.

S-au nãscut zeci de ipoteze privind disoluţia “grupului de la Cluj”, pãrãsirea lui Geoanã, partid regional ... numai normalitatea exprimatã simplu în comunicat nu a fost consideratã o explica]ie consistentã”, apreciazã, în jurnalul sãu electronic, fostul strateg al PSD.

Poate la fel de normalitate politicã îi pare domnului Dîncu şi faptul cã este fost strateg al unui partid pe care “grupul de la Cluj” a vrut sã-l reformeze, cum spunea Rus, cu viteza a cincea, iar schimbãtorul de viteze, oricum l-ai muta, s-a cuplat numai pe marşarier. Poate de normalitate politicã ţine şi demisia lui Dîncu din funcţia de vicelider de grup PSD din Senat, dupã ce liderul grupului, încremenitul Iliescu, a refuzat sã-şi asume rezultatul unui referendum stupid de debarcare a lui Bãsescu.

Poate tot de normalitate politicã e şi demisia unui alt lider al “grupului de la Cluj”, Vasile Puşcaş, din funcţia similarã de la Camera Deputaţilor, pentru acelaşi motiv, în faţa altui etern, Viorel Hrebenciuc. Poate tot normalitate politicã e şi retragerea aceluiaşi Puşcaş de pe lista PSD pentru Parlamentul European, dupã ce partidul a decis cã e mult mai bine reprezentat de un “imberb” pe teme europene, Titus Corlãţean. Desigur, o scrutãturã holisticã şi detaşatã a acestor gesturi poate fi o normalitate politicã.

Când vorbeşti de modernitate, europenism, schimbare la faţã în PSD, în timp ce Geoanã începe tot mai mult sã semene cu Iliescu, când Hrebenciuc e tot timpul de serviciu la sfori, când aparatcikul Cozmâncã ameninţã cu revenirea şi rãspopirea reformiştilor, retragerea “grupului de la Cluj” seamãnã a normalitate, şi aici poate avea Dîncu dreptate.

 Doar cã, odatã eşuat proiectul de reformã al PSD, partidul din care fac parte Rus, Dîncu şi Puşcaş reintrã, la rândul sãu, în normalitatea sa politicã. Iar aceastã normalitate politicã a PSD are un nume: Iliescu-Hrebenciuc-Cozmâncã şi “eşalonul de mâine” – Marian Vanghelie.