Amânarea cu şase luni a datei alegerilor ar putea fi esenţială şi necesară în cazul în care strategiile şi programele, precum şi, parţial, rezultatele viitoarei guvernări ar avea nevoie de timp pentru a se resimţi în rândurile populaţiei.
Aproape doi ani de guvernare coerentă, eficientă şi asumată politic de către cei care vor poposi în Palatul Victoria din 15 septembrie încolo, poate chiar schimba simpatiile şi intenţiile de vot în rândurile unei populaţii care aşteaptă un singur lucru: să trăiască ceva mai bine decât trăieşte în acest moment! Promisiunile şi proiectele care le-au fost vânturate pe la nas până acum, vor trebui acoperite de realizări şi lucruri concrete în ceea ce priveşte traiul de zi cu zi al românilor! Dacă cei care se vor afla la guvernare vor reuşi să îşi propună proiecte care să-i aducă acasă pe românii de afară, peste 2,5 milioane, să înceapă un fenomen de reîntoarcere pe meleagurile natale, câştigarea alegerilor ar rămâne doar o bagatelă.
Pentru toate acestea este nevoie însă ca cei care vor prelua hăţurile guvernării, să îşi asume cu hotărâre politicile economice şi sociale pentru care vor opta. Creşterea economică nu poate avea loc însă doar în cazul în care va exista linişte, liniştea unei guvernări dată de o majoritate confortabilă în Parlament!
Potrivit informărilor oficiale în mai mică măsură, şi pe surse în cea mai mare parte, în PSD, curentul celor care vor la guvernare a crescut simţitor în ultimul timp. Social-democraţii sunt împărţiţi între două curente, cei care vor intrarea la guvernare şi cei care vor intrarea rapidă într-o stare de opoziţie reală faţă de actualii guvernanţi! O intrare însă într-o opoziţie reală şi consistentă faţă de actuala Putere ar duce însă, automat, la căderea actualului cabinet Tăriceanu, care se bazează şi uzează de altfel exact de această stare de non-combat a PSD-ului lui Geoană şi Hrebenciuc.
Căderea Guvernului ar putea duce de asemenea la alegeri anticipate printr-un joc pervers al Preşedintelui Băsescu şi al democraţilor lui Boc, alegeri care însă nu sunt dorite de nimeni în acest moment în afara celor din PD! Politica extrem de blândă faţă de liberali şi udemerişti a dus însă la o cădere fără precedent în sondaje a social-democraţilor. Practic, chiar dacă PSD se află în opoziţie oficial, acesta nu doar că nu a câştigat puncte şi simpatie din momentul pierderii alegerilor, dar chiar a reuşit “performanţa” de a-şi înjumătăţi procentajul electoral obţinut în urma scrutinului din noiembrie 2004.
PSD şi-a gestionat extrem de prost starea de opoziţie şi este cât se poate de logic să încerce cel puţin să facă ceva pentru a-şi recâştiga măcar o parte din ceea ce a pierdut în ultimii doi ani! Aflat la guvernare, PNL-ul lui Tăriceanu şi al lui Olteanu nu poate articula politici coerente cu valenţă liberal-reformistă fiind nevoit tocmai din cauza procentajului minoritar pe care-l deţine în rândurile parlamentarilor, să-şi amendeze propriul program de guvernare cu măsuri sociale impuse de către PSD sau, pe viitor, cu măsuri anti-naţionale şi total nepopulare impuse de parteneriatul la guvernare cu profitorii din UDMR.
Deşi aparent PNL deţine hăţurile guvernării într-un mod real, aceştia sunt nevoiţi să ţină cont în acest moment de dorinţele şi necesităţile unor partide care nici măcar nu-şi asumă actul guvernării. Pentru PNL, la fel ca pentru PSD există doar două soluţii viabile. Sau intrarea într-o opoziţie consistentă faţă de un eventual Guvern PD-PSD, care însă pe termen lung nu poate duce PNL la un procentaj electoral care să depăşească 25 de procente, deci oricum insuficient, sau asumarea guvernării alături de PSD, ca vioara întâia, ceea ce îi va fi foarte greu.
Chiar şi în cazul în care Tăriceanu va accepta guvernarea alături de PSD, el va trebui să realizeze că va fi “desfiinţat” în următorii doi ani de către atacurile ce vor urma din partea unui PD care ştie să-şi joace cel mai bine cartea opoziţiei. Pentru a mai câştiga însă ceva simpatie, cel puţin la nivelul Ardealului, pentru Tăriceanu şi PNL, şi implicit pentru eventualii colegi guvernanţi din PSD, va fi obligatorie scoaterea din combinaţia de guvernare a soluţiei nocive reprezentate de către UDMR.
Tăriceanu&Olteanu vor trebui însă în următoarele zile să-şi taie din aerele de guvernanţi pe vecie pentru o atitudine mai cu picioarele pe pământ. Jocul acestora va fi unul extrem de interesant în următoarele zile, pentru că ştiu că nu pot păstra în continuare situaţia prezentă, ştiu că nu au nici o şansă de a reface coaliţia cu PD, decât eventual de pe o poziţie de învinşi şi de asemena stiu că pot negocia pretenţiile PSD, pentru că aceştia nu sunt pregătiţi în nici un caz pentru anticipate. Vom vedea însă dacă Tăriceanu va ceda într-atât de mult încât să permită PSD să ocupe în Guvern toate poziţiile pe care le-a deţinut PD.
Adică un post de vicepremier pentru Mircea Geoană, Ministerul Transporturilor, Ministerul de Interne pentru Ioan Rus, Ministerul Justiţiei pentru Cristian Diaconescu, cel al Muncii pentru Dan Mircea Popescu, reînfiinţarea Ministerului Absorbţiei fondurilor europene încăput acum pe mâna lui Borbely Laszlo pentru Mihai David, Ministerul învăţământului şi o serie de secretariate de stat, agenţii guvernamentale şi regii.
Greu de crezut că vor ceda însă chiar la toate pretenţiile PSD, Tăriceanu şi liberalii lui. Negocierile interpartidice abia încep însă! Urmează 30 de zile de foc!
