Noul “Front al Democraţiei şi Unităţii Socialiste”?

Am intrat şi noi în Europa - spun foarte mulţi politicieni din cele două partide care tocmai au semnat „parteneriatul pentru România”, PSD şi PDL.

Remarca lor se referă, evident, la posibilitatea conlucrării dintre stânga şi dreapta pentru „binele public”. Să fie oare aşa? Partidele germane aflate în coaliţie guvernamentală  au identităţi doctrinare foarte bine precizate. Stânga şi dreapta sunt evidente atât în ceea ce priveşte ideile social-democrate, cât şi cele democrat-creştine. Mai mult, ideologiile celor două partide au fost testate în guvernările de după al doilea război mondial şi în procesul construcţiei europene. Cele două grupuri politice mari din Germania se respectă şi competiţionează în acelaşi timp. Au conştiinţa democratică şi respectul pentru instituţii. Ce le apropie şi ce le desparte pe cele două partide româneşti, în prag de a construi un guvern?

 

începem cu elementele ce le despart.  Le desparte afilierea politică la cele două grupuri  politice mari din Parlamentul european, popularii şi socialiştii. Nu am spus că le desparte doctrina. De ce? Pentru că cele două partide nu au doctrină, ci doar interese. Şi nu interese naţionale sau europene, ci interese de partid sau de gaşcă. Nu putem vorbi de doctrină social-democrată sau socialistă în cazul lui Miron Mitrea sau Marian Oprişan, după cum nu putem vorbi de doctrină creştin-democrată în cazul lui Radu Berceanu sau Gheorghe Flutur. Dacă am face un mic test, am putea constata repede că personagiile amintite ar amesteca populist modelul social european cu libera iniţiativă economică neîngrădită. Concluzia lor „gravă”, de moment, ar fi că trebuie făcut ceva pentru cei mulţi. Ce ironie şi ce cinism! Am putea constata, totodată, că domnii amintiţi ar putea vorbi fără sens de protecţie socială sau economie de piaţă.

 

Ce le apropie pe cele două partide? Chiar dacă, la prima vedere, am fi tentaţi să credem că „înfruntările politice” din ultimii ani sunt obstacole de netrecut, că preşedintele poate dinamita prin acţiunile sale noua construcţie politică, lucrurile nu stau aşa. Cel puţin din punctul nostru de vedere. Membrii de vârf ai celor două partide sunt vechi nomenclaturişti şi membri ai fostului FSN. în trecutul lor, se îmbină spiritul „centralismului democratic socialist” cu  intuiţia avantajelor economiei de piaţă, pervertită şi ea prin comenzi venite de la stat. Oamenii aceştia au un profil asemănător. Sunt „băieţi deştepţi” - cum spunea preşedintele României- s-au îmbogăţit prin afaceri cu statul, profitând de informaţiile pe care le aveau de dinainte de 1989. Ei n-au creat niciodată plus valoare, ci au folosit oportun avantajele unui stat slab, în degringoladă, pentru a deveni „oameni de afaceri”.

 

 Acum, când vorbesc de refacerea autorităţii statului, ei se gândesc mai degrabă la protejarea averilor fraudulos acumulate. Fiind „băieţi spălaţi”, cu şcoli mai mult sau mai puţin „terminate”, cu imaginea unor „domni” responsabili, fruntaşii PDL şi PSD pot uşor să se strecoare şi să evite, prin demagogie, orice obstacol sau critică a corpului civic. Ba,  mai mult,  pot să şi fie complici cu o parte a intelectualităţii. Au pus mâna pe presă, au cumpărat „nevoile” materiale  ale unor intelectuali prin stipendii, posturi culturale şi academice, confiscând încetul cu încetul orice umbră de societate civilă. Din păcate, stăm astăzi mai prost decât în 1989, când totuşi mai erau voci ce murmurau contra regimului Ceauşescu.

 

Noul regim seamănă izbitor cu Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste. El este umbrela sub care putem asista la confiscarea fragilei noastre democraţii şi la aneantizarea oricărei urme de opoziţie. Putem asista la modificări constituţionale care să încalce regulile democraţiei. Majoritatea nu înseamnă întotdeauna democraţie. în acelaşi timp, cred că este vremea unei noi societăţi civile, mai active, mai vocale, în care să se audă vocile universitarilor, jurnaliştilor şi analiştilor de orice fel. Vin vremuri grele.