DISTRIBUIE
Ştim din relatările presei internaţionale (cel mai recent “The Economist” din 2-8 octombrie 2010) că Brazilia a urcat între primele şapte puteri economice ale lumii şi că afirmarea ei continuă.
S-a scris, pe drept: “Sărăcia a scăzut mult, iar creşterea economică s-a accelerat. Brazilia se bucură de un cerc virtuos: cererea acută asiatică de exporturi din fermele şi minele ei este echilibrată de o piaţă internă în extindere în momentul în care – în parte datorită politicilor mai bune – aproximativ 20 de milioane de noi consumatori au ieşit din sărăcie. Nu este de mirare că afacerile internaţionale se aglomerează înăuntrul ei, în vreme ce un grup în creştere de multinaţionale braziliene operează în străinătate”. Evaluarea poate fi încă şi mai bună.
Pe de altă parte, literatura braziliană este între primele din lume, muzica aşişderea, robusteţea bărbaţilor şi frumuseţea femeilor sunt renumite, anvergura laboratoarelor de biotehnologie şi protecţia mediului sunt cunoscute, iar orice echipă de fotbal de prim plan din Europa recurge la jucători brazilieni. Am crezut şi cred însă că ceea ce este în realitate Brazilia şi ceea ce izbutesc oamenii ei sunt prea puţin cunoscute. De aceea, am semnalat autorităţilor braziliene voinţa de a crea la Universitatea “Babeş-Bolyai” un centru cultural care să reprezinte Brazilia – propunere la care foarte competentul ambasador al acestei ţări, Vitor Gobato,, a aderat. O reuniune consacrată Europei Centrale şi Răsăritene la Universitatea din Sao Paulo, socotită cea mai puternică universitate sud-americană, la care am fost invitat recent drept conferenţiar, a fost ocazia unei vizite de o săptămână la Săo Paulo. Un program dens, eminamente academic mi-a oferit prilejul să-mi dau seama de justeţea acelor analize care văd în Brazilia o putere economică şi politică emergentă a lumii (este clar că, la o recompunere a listei membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU, Brazilia intră în considerare!). Vreau să adaug câteva observaţii, ce pot fi argumente, făcută în săptămâna petrecută în extraordinara metropolă braziliană, care este Săo Paulo.
Un oraş parcă fără margini, ce adună peste 23 de milioane de locuitori (ceva peste populaţia României!), Săo Paulo nu este, cum ar putea părea unui observator grăbit, o simplă aglomeraţie. Nu ignor, desigur, sectoarele de aglomerări de case şi străzi neglijate, ale săracilor societăţii braziliene, pe care politicienii ţării vor avea să le schimbe profund în anii ce vin. Dar Săo Paulo este, neîndoielnic, aidoma marilor oraşe Seul sau Beijing ori Shanghai sau Tokyo – adică o metropolă voluminoasă, în care se înalţă nenumăraţi zgârie-nori, pe fonduri de verdeaţă, iar viaţa palpită intens şi creativ.
Mai mult decât metropolele menţionate, Săo Paulo se răspândeşte pe coline, pe cea mai înaltă fiind aşternută celebra (deja din seriale de răsunet mondial) Avenida Paulista, o înşirare de clădiri moderne ale băncilor şi marilor întreprinderii. Printre zgârie-norii ce ocupă toate zările, sunt minunate parcuri tropicale (începând cu admirabilul parc municipal, ce coboară de pe amintita arteră) şi clădiri din perioada colonială – tipică arhitectură portugheză, de la Catedrala Arhiepiscopală, la Teatrul Municipal, la multe altele.
Săo Paulo dă peste o treime din producţia Braziliei. Populaţia sa este într-o neobişnuită mişcare – efect al investiţiilor, organizării, hărniciei. Învăţarea este la mare preţ, între indicatori fiind nu numai condiţiile foarte bune care se creează şcolilor, în mare măsură private, ci şi universităţile. Universitatea din Sao Paulo este socotită pe drept cea mai bună din America de Sud, iar universităţile private, precum Universitatea Presbiteriană Mackenzie, Universitatea Pontificală Catolică sau Fundaţia Armando Alvares Pentelao (ce are facultăţi prestigioase), pe care le-am vizitat, sunt dintre cele mai performante universităţi private din Brazilia şi de pe continent. Pretutindeni poţi vedea lucruri bine făcute, programe exigent concepute, profesori şi studenţi motivaţi, o infrastructură fără cusur. Fiecare campus îţi lasă o amintire de neuitat prin funcţionalitate şi originalitate. Iar profesorii sunt conectaţi la dinamica mondială a specialităţii lor, rămânând grijulii să fie universali în condiţiile cultivării cu mândrie a latinităţii lor.
Pe pieţele din Săo Paulo ai toate produsele industriilor lumii. Maşinile de bună calitate iradiază noutate şi curăţenie: nu vezi maşini pătate de nevoi într-un oraş în care, pe de altă parte, abundă grilajele metalice la intrări (evident contra eventualilor atacatori). Pe aceste pieţe este, însă, plin de produse ale extraordinarei agriculturi braziliene: abundenţa de fructe, cereale, carne se simte la tot pasul. Amatorii de artă culinară vor putea aşeza fără ezitare, alături de celebrele mese multimeniu ale Chinei, de mesele din fructe de mare de la Tokyo, de mesele marilor interferenţe culturale de pe plajele Tel Aviv-ului, braziliana Churrascaria, ca una dintre cele mai complexe şi mai gustoase mese ce se poate imagina. Iar sucurile şi vinurile braziliene, cu aromele lor fructuoase, sunt greu de concurat pe Pământ.
Nu poţi să treci prin Săo Paulo fără să ai atingere cu fotbalul. Aici joacă cel puţin patru echipe din prima ligă a Braziliei. Santos-ul lui Pelé este pe aproape. Muzeul Fotbalului este o prezentare foarte atrăgătoare, cu aparatură modernă, a istoriei fotbalului brazilian şi a campionatelor mondiale de până acum. Săo Paulo este plin de muzee şi se profilează de mult ca oraş al artelor. Artă majoră este arhitectura plină de diversitate, modernitate şi, pe alocuri, postmodernitate. Muzeele metropolei sunt ilustrare elocventă a preferinţelor pentru artă modernă, imagistică şi portretistică, şi pentru experimente în sfera artei abstracte.
Pe de altă parte, literatura braziliană este între primele din lume, muzica aşişderea, robusteţea bărbaţilor şi frumuseţea femeilor sunt renumite, anvergura laboratoarelor de biotehnologie şi protecţia mediului sunt cunoscute, iar orice echipă de fotbal de prim plan din Europa recurge la jucători brazilieni. Am crezut şi cred însă că ceea ce este în realitate Brazilia şi ceea ce izbutesc oamenii ei sunt prea puţin cunoscute. De aceea, am semnalat autorităţilor braziliene voinţa de a crea la Universitatea “Babeş-Bolyai” un centru cultural care să reprezinte Brazilia – propunere la care foarte competentul ambasador al acestei ţări, Vitor Gobato,, a aderat. O reuniune consacrată Europei Centrale şi Răsăritene la Universitatea din Sao Paulo, socotită cea mai puternică universitate sud-americană, la care am fost invitat recent drept conferenţiar, a fost ocazia unei vizite de o săptămână la Săo Paulo. Un program dens, eminamente academic mi-a oferit prilejul să-mi dau seama de justeţea acelor analize care văd în Brazilia o putere economică şi politică emergentă a lumii (este clar că, la o recompunere a listei membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU, Brazilia intră în considerare!). Vreau să adaug câteva observaţii, ce pot fi argumente, făcută în săptămâna petrecută în extraordinara metropolă braziliană, care este Săo Paulo.
Un oraş parcă fără margini, ce adună peste 23 de milioane de locuitori (ceva peste populaţia României!), Săo Paulo nu este, cum ar putea părea unui observator grăbit, o simplă aglomeraţie. Nu ignor, desigur, sectoarele de aglomerări de case şi străzi neglijate, ale săracilor societăţii braziliene, pe care politicienii ţării vor avea să le schimbe profund în anii ce vin. Dar Săo Paulo este, neîndoielnic, aidoma marilor oraşe Seul sau Beijing ori Shanghai sau Tokyo – adică o metropolă voluminoasă, în care se înalţă nenumăraţi zgârie-nori, pe fonduri de verdeaţă, iar viaţa palpită intens şi creativ.
Mai mult decât metropolele menţionate, Săo Paulo se răspândeşte pe coline, pe cea mai înaltă fiind aşternută celebra (deja din seriale de răsunet mondial) Avenida Paulista, o înşirare de clădiri moderne ale băncilor şi marilor întreprinderii. Printre zgârie-norii ce ocupă toate zările, sunt minunate parcuri tropicale (începând cu admirabilul parc municipal, ce coboară de pe amintita arteră) şi clădiri din perioada colonială – tipică arhitectură portugheză, de la Catedrala Arhiepiscopală, la Teatrul Municipal, la multe altele.
Săo Paulo dă peste o treime din producţia Braziliei. Populaţia sa este într-o neobişnuită mişcare – efect al investiţiilor, organizării, hărniciei. Învăţarea este la mare preţ, între indicatori fiind nu numai condiţiile foarte bune care se creează şcolilor, în mare măsură private, ci şi universităţile. Universitatea din Sao Paulo este socotită pe drept cea mai bună din America de Sud, iar universităţile private, precum Universitatea Presbiteriană Mackenzie, Universitatea Pontificală Catolică sau Fundaţia Armando Alvares Pentelao (ce are facultăţi prestigioase), pe care le-am vizitat, sunt dintre cele mai performante universităţi private din Brazilia şi de pe continent. Pretutindeni poţi vedea lucruri bine făcute, programe exigent concepute, profesori şi studenţi motivaţi, o infrastructură fără cusur. Fiecare campus îţi lasă o amintire de neuitat prin funcţionalitate şi originalitate. Iar profesorii sunt conectaţi la dinamica mondială a specialităţii lor, rămânând grijulii să fie universali în condiţiile cultivării cu mândrie a latinităţii lor.
Pe pieţele din Săo Paulo ai toate produsele industriilor lumii. Maşinile de bună calitate iradiază noutate şi curăţenie: nu vezi maşini pătate de nevoi într-un oraş în care, pe de altă parte, abundă grilajele metalice la intrări (evident contra eventualilor atacatori). Pe aceste pieţe este, însă, plin de produse ale extraordinarei agriculturi braziliene: abundenţa de fructe, cereale, carne se simte la tot pasul. Amatorii de artă culinară vor putea aşeza fără ezitare, alături de celebrele mese multimeniu ale Chinei, de mesele din fructe de mare de la Tokyo, de mesele marilor interferenţe culturale de pe plajele Tel Aviv-ului, braziliana Churrascaria, ca una dintre cele mai complexe şi mai gustoase mese ce se poate imagina. Iar sucurile şi vinurile braziliene, cu aromele lor fructuoase, sunt greu de concurat pe Pământ.
Nu poţi să treci prin Săo Paulo fără să ai atingere cu fotbalul. Aici joacă cel puţin patru echipe din prima ligă a Braziliei. Santos-ul lui Pelé este pe aproape. Muzeul Fotbalului este o prezentare foarte atrăgătoare, cu aparatură modernă, a istoriei fotbalului brazilian şi a campionatelor mondiale de până acum. Săo Paulo este plin de muzee şi se profilează de mult ca oraş al artelor. Artă majoră este arhitectura plină de diversitate, modernitate şi, pe alocuri, postmodernitate. Muzeele metropolei sunt ilustrare elocventă a preferinţelor pentru artă modernă, imagistică şi portretistică, şi pentru experimente în sfera artei abstracte.
DISTRIBUIE
Comenteaza
