O nouă ocazie pierdută de a-mi ţine gura

D-na ministru Mariana Câmpeanu ezită să spună dacă mutarea „Stănişoară + PNL = love" este sau nu o dovadă de traseism politic. Doar pentru câteva clipe. Revine şi spune: „Şi dacă ar fi un traseist, nici nu mai contează prea mult." O etichetă ignobilă în plus sau în minus nu le va strica ploile unor oameni neabătuţi în drumul lor care urmăreşte un ideal preamăreţ în viaţă: puterea.

Şi totuşi, câtă dreptate avea uneori dl. traseist Stănişoară!

„E evident pentru toată lumea că cel mai mare păcat al lui Crin Antonescu că a dus PNL într-o alianţă fetidă cu PSD, l-a lăsat fără substanţă şi leadership. Altădată, PNL era ca un cocoş voios care se făcea auzit în politica românească, după venirea lui Antonescu s-a transformat într-un clapon gras, care e adevărat, s-a îngrăşat câteva procente, dar nu prea mai cântă decât prin vocea lui Crin Antonescu, cântă rar, târziu şi fals." - septembrie 2012, Realitatea.net.

„Dincolo de ambiţiile lui de a fi preşedinte, el (Crin Antonescu, n.m.) apare ca o formă fără fond. Nu auzim strategii şi cunoştinţe, tot timpul o poftă teribilă de a vorbi, de a apărea la televizor, nedublate de o viziune cu caracter profesionist. [Victor Ponta] Nu înţelege, nu stăpâneşte mecanismele funcţionării unei economic, totul este politic, mediatic, vorbe multe, fapte ioc!" - aceeaşi sursă.

Din nou despre Crin Antonescu: „cel mai ridicol şi caraghios politician român. Un adevărat Domnu' Goe de care Caragiale ar fi fost tare mândru! (...) stilul dictatorial al lui Antonescu de a-şi teroriza colegii de partid, speriat de prăbuşirea lui în sondaje şi de lipsa de încredere a electoratului în viziunea sa politică." - blogul personal, octombrie 2012, postări şterse la câteva minute după conferinţa de presă de miercuri.

Despre guvernarea USL: „Mi se pare incredibil, ca premier al unei ţări, să apari pe toate posturile, să te lauzi că ai cel mai performant guvern, că măreşti salariile la toată lumea, că ai soluţii şi specialişti pentru toate problemele ţării şi apoi să vii să te plangi la televizor că alţii nu ţi-au lăsat bani pentru ultimele zile din an. Guvernarea USL se comportă ca beţivul satului care îşi bea toţi banii într-o seară la cârciumă, cu prietenii de pahar, iar noaptea când ajunge acasă îşi bate nevasta pe motiv că au rămas fără bani de mâncare" - tot o defunctă postare de pe blogul d-lui. Stănişoară.

„Criticile fac parte din duelul spumos şi foarte acid pe care îl veţi găsi între diverşi actori care în perioade diferite au fost în contradicţie. Ceea ce s-a întâmplat azi arată că dl. Crin Antonescu a avut înţelepciunea de a considera un duel politic verbal un lucru separat fundamental de fundamentul politicii", a spus el ritos. Dintr-o limbă catifelată bine înfiptă, l-a făcut ?i pe dl. Goe înţelept, auzi aici lucru mare!

Dl. Stănişoară demonstrează că orice vierme târâtor i-ar putea da lecţii de onoare şi morală. Dar, după cum spunea şi d-na. Câmpeanu, puţin contează. Oricum, aceia care ar adopta onoarea drept criteriu de alegere a candidaţilor la vot sunt rămaşi de mult cu ochii în soare, iar celorlalţi puţin le pasă pe ce siglă trebuie să pună ştampila. Când vine vremea, mecanismele de convingere în teritoriu sunt complet străine onoarei. De la nimicnicia nivelului său de onorabilitate, dl. Stănişoară nu are nicio apăsare cauzată de schimbarea taberei, câtă vreme a trecut peste noapte din deşertul unei opoziţii „fără viitor", cum bine remarca, spre o coaliţie aflată la putere cu o ditamai susţinerea majoritară în Parlament. Câinii latră, caravana trece, în larma de aplauze ale liberalilor, cărora până şi barba refuză să le mai crească, de ruşinea memoriei unor înaintaşi bărboşi.

Ce lasă în urmă fugarul? Un PDL în descompunere, cu trei candidaţi dintre care niciunul nu are vreo şansă de a redresa corabia. Dl. Blaga - charisma neglijabilă a unui colţ de masă. D-na. Udrea - până şi votanţii captivi ai partidului şi-ar dori-o mai degrabă în alcov decât primadonă în Modrogan. D-na. Macovei - lipsa sa de apetenţă pentru compromisuri compromiţătoare sperie de moarte, deopotrivă colegi, du?mani ?i stima?i telespectatori; cu singurul său discurs disponibil, cel justiţiar, nu reuşeşte să mai înfioare un electorat blazat şi adaptabil, obişnuit să coabiteze cu corupţia. Va urma scindarea inevitabilă sau descompunerea fără rest, cu PNL şi PSD împărţindu-şi prada, fără prea mult discernământ. Statul va trece din posesiunea vechilor PDL-işti, în cea a noilor USL-işti, în aşa fel încât nici măcar nu va trebui să treacă pe la notar să schimbe actele de proprietate. Bezmeticii din jurul d-nei. Macovei, idealiştii care dorm cu statul de drept sub pernă şi studenţii de la Ştiinţe Politice şi Drept, ce visează la lumi ideale rozându-şi coatele în biblioteci în compania părintelui Aristotel şi a mai tinerilor Rousseau şi Montesquieu, vor fi singurii care vor pricepe ce are Germania cu noi şi de ce nu ne vor în Schengen, dar nu-i va ajuta la nimic. Alţii, cei 97% din populaţie care se informează despre politică de la TV, vor şti că, de fapt, nemţii sunt mult mai corupţi decât noi, nu ne înghit fiindcă îi minte unul Băsescu pe firul scurt şi că mai bine să-şi ţină ei fleanca şi să-şi mai ţină şi Schengenul pentru ei, că nouă ne e bine şi aşa. Şi la vară va fi cald.

Înţelepciunea politică şi responsabilitatea demnită?ilor publice sunt concepte imuabile care trec prin stomac, aflăm din presă. Adică ratele sunt mari, euro scump, fabricile se închid, sudorii trec graniţa să-i prindă din urmă pe doctori, şcoala nu mai produce tâmpiţi, ci doar doctori închipuiţi, dar să nu mai ziceţi la nimeni, că ne taie Guvernul publicitatea de la stat şi ne ducem dracului toţi. Jurnaliştii altor vremuri se întâmpla să mai fie „intransigenţi" şi-l săcăiau tare pe dl. Antonescu prin conferinţe de presă, dar s-or calma ei cu toţii, aşa cum s-au calmat şi alţii, sictiriţi de gustul searbăd rămas în gură după ce au sărutat mâna pe care n-o putuseră muşca. Aşa vor face toţi aceşti inadaptaţi ai tranziţiei, care au crezut ca fraierii că toţi românii intraţi în UE într-o noapte de revelion 2007 vor păstra din şampania proastă cu aromă de piersici ceva luciditate înţepătoare, nu dulcea abulie chimică. Că vor pricepe, într-un final, că nu există duşman mai mare pentru binele lor individual şi colectiv decât corupţia. De la cea minusculă, cu hârtia de 5 lei înghesuită în buzunarul infirmierei care schimbă plosca, trecând prin cea mică şi prin plicul funcţionarului ce uită subit firmuliţa de apartament pe care trebuia s-o controleze, până la cea gigantescă, făcută cu tirurile de portocale venite din Turcia în numele unor holdinguri-fantomă sau deţinute de nefericiţi cu pile ioc, ce riscă oricând să ajungă mic dejun al leilor ţinuţi drept animale de companie.

Traseişti, aţi spus? Tocmai aţi pierdut o bună ocazie de a vă ţine gura!