O ultimă lacrimă pentru “Moina”. Una şi pentru Tişe

După 47 de ani, “potcoava” de beton şi cărămidă, care a fost casa Şepcilor roşii, va fi făcută una cu pământul. Stadionul care s-a identificat cu oraşul Cluj-Napoca va înceta să mai existe.

Acum 97 de ani, în 1911, “Templul fotbalului” a fost inaugurat cu ocazia unei partide împotriva turcilor de la Galatasaray Istanbul, din care clujenii au ieşit învingători cu un rezultat zdrobitor, 8-1.  Până în 1961, Stadionul Oraşului, cum s-a numit la începuturi, a funcţionat cu o tribună de lemn de 1.500 de locuri, mutată atunci la Câmpia Turzii, unde se află şi astăzi. în urmă cu 47 de ani, autorităţile comuniste au finalizat construcţia tribunelor de 30.000 de locuri, în formă de potcoavă, inspirată de numele echipei, “U” Cluj, pe care administraţia PD-L le dărâmă acum. Universitatea Cluj a evoluat sâmbătă pentru ultima dată pe bătrânul “Ion Moina”, în etapa a 16-a a Ligii a II-a, seria Vest. 

 

Formaţia antrenată de Mihali a reuşit o remiză tristă, 0-0, cu Mureşul Deva sub ochii celor aproape 2.000 de fani care au venit să îşi ia rămas-bun de la stadionul care a fost, timp de 97 de ani, o a doua “casă” pentru suporterii celei mai iubite echipe din Ardeal. Cu o oră înainte de primul fluier de start, ce avea să consemneze debutul ultimei reprezentaţii pe “Templul fotbalului”, primii suporteri păşesc în tribune.

 

O lacrimă în colţul ochiului, a cărei vărsare e pricinuită de priveliştea dezolantă a tribunei a II-a, pe jumătate dărâmată, îngheaţă rapid la aproape 0 grade. Jocul penibil prestat de clujeni nu a făcut decât să mai adauge un pic de “condiment” în oala cu melancolie în care căzuseră suporterii. Mulţi dintre ei au fost martori, probabil, la Cupa României, câştigată în 1965, la locul trei ocupat la finalul campionatului în 1972, la cele 18 goluri înscrise de Mihai Adam în ediţia 1964-1965, la cele 24 de reuşite cu care Septimiu Câmpeanu a fost desemnat golgheterul campionatului în 1980, la meciurile disputate în sezonul 1965-1966 al Cupei Cupelor (“U” - Wiener Neustadt 2-0 şi “U” - Atletico Madrid 0-2) şi în sezonul 1972-1973 al Cupei UEFA (“U” - Levski Sofia 4-1).

 

 Cei mai tineri au fost martorii revirimentului de la mijlocul anilor ’90, când Universitatea a evoluat cu destul succes pe prima scenă a fotbalului românesc, ajungând în sezonul 1995-1996 în Cupa Intertoto (pe “Moina” s-au jucat “U” - Tromso Idrettslag 0-1 şi “U” - Fussbal Club Aarau 2-3). în fine, aceiaşi suporteri au fosta martorii partidei care poate fi considerată, pe bună dreptate, ca adevăratul “ultim meci pe <Moina>”: marţi, 14 octombrie 2008, Cupa României, “U” – CFR 13-14 (Şepcile roşii au condus cu 2-0, au fost egalaţi, 2-2, au trecut din nou în avantaj, 3-2, pentru a se vedea egalaţi, 3-3, pentru a doua oară; învingătorul, CFR-ul de Champions League, s-a decis abia după executarea a 22 de penalty-uri.

 

La toate aceste succese şi înfrângeri deopotrivă, martor tăcut a fost bătrânul “Moina”, care astăzi este călcat în picioare de buldozerele unei firme ce încasează 652.999,14 de lei, fără TVA (aproape 180.000 de euro) pentru a culca la pământ “Templul fotbalului”. Banii provin din bugetul unui Consiliu Judeţean, care s-a precipitat, inexplicabil, să dărâme fără să aibă siguranţa că poate pune ceva în loc. Preşedintele Alin Tişe va trebui să explice clujenilor graba misterioasă de a demola stadionul.

 

La ora actuală, nu cred că Alin Tişe are un plan concret, o reţetă financiară care să asigure construcţia unui nou stadion. Aud că planul Executivului administraţiei judeţene, în contextul situaţiei economice actuale, ar fi de a finanţa ridicarea unei noi arene în proporţie de peste 80-90% din fondurile judeţului şi ale municipiului Cluj-Napoca, iar investitorul, ce va fi cooptat în afacere, să contribuie doar cu circa 10-20% din sumele necesare.

 

 Specialiştii spun că un stadion la standarde UEFA şi FIFA costă, grosso modo, cel puţin 750 de euro pentru fiecare loc, suma putând creşte până la 1.500 de euro/loc. Asta înseamnă că un stadion de 30.000 de locuri ar costa minim 22,5 milioane de euro, fără anexe, turnuri sau amenajări peisagistice propuse de arhitecţii fantezişti ai Clujului. Nu ştiu cine îşi va asuma decizia de a aproba acum cheltuirea acestor sume de la bugetul public pentru o arenă sportivă, când Clujul nu are centuri, locuinţe sociale, spital de urgenţă, pistă de 3.500 de metri sau terminal cargo la aeroport ori rampă ecologică de gunoi.

 

în aceste condiţii, mă tem că Alin Tişe, care crede, sincer, că va fi cel care va construi un nou stadion pentru Cluj-Napoca şi “U” Cluj, va rămâne în memoria clujenilor drept preşedintele care a dărâmat stadionul “Ion Moina” fără să mai pună ceva în loc.