Ordin pe unitate: ciuruiţi doctorii!

Intenţionează Victor Ponta să pună capăt unei tragedii pentru o singură categorie socio-profesională? Ignorând soarta celorlalte? Şi chiar aceasta este soluţia? Ca medicii, în loc să-şi primească banii, venit de la instituţie, să-i obţină de la pacienţi? Cine pierde şi cine câştigă? Cine iese umilit din această afacere?
 
Pentru a mă face mai bine înţeles, voi relata, foarte pe scurt, o întâmplare petrecută nu cu mult timp în urmă. Undeva, într-o localitate cât se poate de obişnuită, în zona centrală a Italiei. De la malul marii. Ceva între Mangalia şi Costineşti. Cum-necum, acolo se adună, de zeci de ani, este o tradiţie, circa 20 de familii de români. Toţi sunt medici. Originari din zona Clujului. Sunt prieteni, vin acolo din toată Europa pentru a-şi petrece vacanţa împreună. Am avut onoarea să mă aflu printre ei. Nu am auzit niciun medic afirmând că a plecat de bunăvoie din România. Toţi deplângeau modul incorect în care sunt trataţi, în ţara noastră, aceşti profesionişti. S-au dus de nevoie. O duc bine în statele Uniunii Europene, dar continuă să-i deplângă pe confraţii lor. Care este una dintre semnificaţiile acestei situaţii?
 
Judecând brutal, doar în cifre, formarea unui medic specialist costă statul român, începând de la învăţământul preşcolar şi până la sfârşit, circa 140.000 de euro. Anual, pleacă din această ţară mii şi mii de medici. Într-un fel este un cadou pe care generoasa Românie îl face statelor Uniunii Europene, lepădându-se gratuit de unii dintre cei mai valoroşi specialişti. Vorbim, de-a lungul anilor, de miliarde de euro. Putem privi situaţia şi dintr-o altă perspectivă. Mulţi medici rămân, totuşi, strângând din dinţi, în România, acceptând să fie jumuliţi de stat, plătiţi în halul în care sunt plătiţi.

Încercând să facem o diferenţa cu ceea ce ar fi, cât de cât, rezonabil să primească, în schimbul muncii lor, descoperim, cu uşurinţă, că un medic care nu pleacă de tot îşi plăteşte cu vârf şi îndesat, de câteva ori mai mult investiţia. Statul român iese într-un mare câştig. Dar chiar şi un medic care pleacă după cinci-zece ani şi-a plătit, între timp, studiile, pentru că a fost remunerate aşa cum a fost. Statul român rămâne cu buza umflată doar în situaţia întâlnită, din păcate, din ce în ce mai frecvent, în care un medic specialist părăseşte România de îndată.
 
De fapt, de ce unii pleacă, iar alţii se încăpăţânează să rămână în România? Din simplul motiv că o bună parte dintre cei care rămân, pentru a-şi câştiga cât de cât o existenţa decentă, lucrează şi la stat, şi în clinici private, făcând nişte eforturi, uneori, supraomeneşti. Aproape fără excepţie, ei acceptă „atenţii” din partea pacienţilor. Nu sunt prea mulţi cei care le şi pretind.

Numai că aceste „atenţii” sunt considerate, toate, ilegale, iar medicii sunt vânaţi de către procurori. Şi trimişi pe capete după gratii. În paranteză fie spus, în urmă cu mai mulţi ani, am fost la un consult la Viena. La o clinică particulară. Am plătit cu chitanţă. Profesoara universitară care m-a consultat m-a invitat, însă, a doua zi şi la clinica universitară unde, pur şi simplu, mi-a cerut o sumă de bani la negru. Nu a fost un cadou pe care i l-am oferit. Pur şi simplu, mi-a pretins. Acolo nu e corupţie. La noi este.
 
Şi acum vine Guvernul Ponta cu cea mai trăsnită idee posibilă. Să le legalizeze medicilor aceste „atenţii”, dacă ele nu sunt pretinse, dacă sosesc la sfârşit, dacă sunt declarate pentru a fi impozitate. Care este şmecheria? Guvernul s-a gândit că, deşi în Constituţie scrie negru pe alb că statul trebuie să aibă grijă de cetăţenii săi, în loc să-i plătească el pe medici, ar fi mai bine să lase asta tot în seama pacienţilor. Spitalele şi policlinicile de stat îi remunerează ca pe nişte sclavi, dar, în generozitatea lui, cetăţeanul român va acoperi diferenţa.

Umilinţă mai mare pentru medici nu există. Mă şi mir că, în acest moment, nu sunt toţi în stradă. În plus, statul mai vrea să şi impoziteze şpaga. Dar cum Dumnezeu s-a gândit Victor Ponta să evalueze litra de ţuică, găina sau punga cu mere? La mercurial? Dacă, Doamne fereşte, un medic subevaluează kilogramul de brânză primit ca „atenţie”? Atunci el comite un fals în declaraţii. Fraudează statul. Este evazionist. Spală bani. Şi, cu certitudine, face parte şi dintr-un grup criminal organizat. Capul medicului este pus pe butuci.
 
Nu ar fi mai simplu ca în ceea ce priveşte creşterea graduală, cu bani de la buget, a veniturilor unor categorii socio-profesionale cum sunt medicii, profesorii, gardienii din închisori şi aşa mai departe, liderii partidelor politice să se adune la un loc, să încheie şi să semneze un pact valabil pe cel puţin pe 20 de ani? Care, eventual, ar putea deveni şi lege? Poate că, astfel, mii de medici români, dar şi alţi profesionişti nu ar mai umbla hai-hui prin lume şi, văzând, totuşi, o lumină la capătul tunelului, ar rămâne alături de pacienţi în România.