Pentru prima dată sunt de acord cu Băsescu

Până la un punct. Şi într-o singură variantă. Nu m-am lovit la cap şi nu mă interesează să fiu trimis nici consul, nici ambasador ca stipendie pentru plecăciuni ori limbi date în dosul prezidenţial după modelul deja consacrat de jurnalişti ori intelectuali publici de referinţă, până la un moment dat, în această ţară.

De data aceasta, însă, chiar dacă în spatele acţiunii prezidenţiale de redesenare administrativă a României s-ar afla niscaiva gânduri ascunse, pur şi simplu nu mă interesează, deoarece gestul curajos prevalează vicleniei gândului. Orice s-ar spune şi oricât de puţin le-ar plăcea unora sau altora preşedintele Băsescu, mă număr printre cei care nu l-au simpatizat niciodată şi nu m-am abţinut să-mi exprim antipatia în toate formele posibile. De această dată mă număr printre cei care cred că România e mult prea fărâmiţată administrativ-teritorial, iar birocratizarea excesivă a actului administrativ are efecte înfiorătoare la nivelul acţiunii de guvernare locale sau centrale.

Da, cred că cineva trebuie să îşi asume o dată pentru multe zeci de ani de acum înainte redesenarea mirificului spaţiu carpato-danubiano-pontic din punct de vedere administrativ. Este pur şi simplu absurd şi nu cred că era necesară explicaţia penibilă şi, de altfel, mincinoasă cu absorbţia fondurilor europene pentru a justifica o acţiune cât se poate de logică şi, de altfel, curajoasă. În mod normal, am spus-o imediat după 6 decembrie 2009, chiar dacă afectat de pierderea alegerilor de către candidatul pe care eu însumi l-am votat alături de alte 5 milioane şi jumătate de români, că Traian Băsescu are o şansă uriaşă în al doilea mandat să se dovedească un preşedinte cu adevărat responsabil şi jucător. Nu jucător la Cireşica pe terasă şi nici la Golden Blitz între mese, ci pur şi simplu în acţiuni de modernizare cu adevărat a statului. A României.

Un an şi jumătate de la câştigarea alegerilor, respectiv a celui de-al doilea mandat, din punctul meu de vedere, Traian Băsescu s-a ocupat în mare parte de aceleaşi vendete personale şi porcărioare ieftine, ratând până la un punct şansa de a se redefini pe sine şi de a-şi redefini rolul în istoria României. Traian Băsescu din începutul celui de-al doilea mandat nu a fost cu nimic mai bun decât Traian Băsescu din primul mandat. Acum însă, repet, chiar dacă acţiunea sa de reorganizare administrativă a României are şi scopul de a abate atenţia opiniei publice de la situaţia economică şi socială încă precară, voi fi unul dintre cei care nu vor ezita nici o clipă să afirme în mod public că România trebuie reorganizată administrativ!

Cu orice costuri şi cu orice repercusiuni politice pentru cei care vor face asta. Poziţionarea în cărţile de istorie pentru un şef de stat se face tocmai prin astfel de acţiuni. Faptul că în 2003 aceeaşi hartă administrativ-teritorală stătea în biroul dlui Cozmâncă nu mă face decât să spun că îmi pare rău că premierul de atunci, Adrian Năstase, nu a avut "tăria de ouă" să acţioneze în consecinţă, temându-se probabil de reacţia ostilă a baronetului local. Reacţie care, de altfel, nu va întârzia să apară cât de curând şi împotriva lui Traian Băsescu. O să îmi spuneţi probabil că Traian Băsescu de acum e mai puternic decât Adrian Năstase de atunci. Nu cred asta. Încercaţi doar să faceţi un exerciţiu de aducere aminte ca să vă gândiţi câţi ar fi avut atunci tupeul să i se contrapună premierului atotputernic Năstase. Da, susţin reîmpărţirea României în opt regiuni pentru că am în faţă exemplul Germaniei, Elveţiei, Italiei sau al Franţei.

Nu mai am nevoie de altele. Este absurdă şi complet ilogică în noua configuraţie europeană existenţa unei unităţi administrativ-teritoriale asemeni judeţelor Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Satu Mare, Covasna ori Harghita. E cât se poate de logică o configuraţie în care populaţia noii Regiuni de Nord-Vest să se apropie de 3 milioane de locuitori. Da, consider o idee cretină denumirea de Crişana ori Someş pentru o zonă care ar trebui să se numească, cât se poate de clar, Transilvania de Nord ori Ardealul de Nord. Nu prea înţeleg de ce s-ar feri cineva de aceste două denumiri istorice, încercând să impună o denumire care n-a existat în istorie ca şi provincie, străbătută de Crişuri unde se aflau comitatele Zarandului, Bihorului şi Sătmarului, fiind numită doar convenţional Crişana. Păi, dacă e să ne uităm după râuri, Someşul străbate mai multe judeţe decât Crişul.

Cât despre regiunea cu sediul la Braşov, mi se pare la fel, o porcărie, să se numească Centru, şi nu Transilvania de Sud. Un distins jurnalist occidental spunea zilele trecute că cel mai puternic brand al României nu e, din păcate, exploatat aşa cum se cuvine. Brandul nr. 1 ca notorietate în lume cu conotaţie pozitivă (!) în cazul României este TRANSILVANIA. Nu înţeleg de ce cineva se teme de acest cuvânt atât de drag nouă, celor trăitori în ţara de dincolo de păduri... Sper doar ca cele opt regiuni enunţate să rămână 8 şi să nu se transforme în 9, 10, 12, 14 sau 16. Acţiunea de modernizare promovată de la Cotroceni se poate transforma foarte rapid şi fără mari eforturi într-un act devastator pentru PDL şi preşedintele Băsescu în cazul în care aceştia vor ceda pretenţiilor UDMR de enclavizare a Transilvaniei de Sud, prin apariţia vechii regiuni Trei Scaune, ori a Transilvaniei de Nord prin apariţia Partium. Este cât se poate de logic ca Bihor şi Satu Mare să fie alături de Sălaj, Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Cluj, respectiv Covasna, Harghita şi Mureş să fie alături de Sibiu, Braşov şi chiar Alba. Personal, aş fi militat pentru legarea actualului judeţ Alba de Cluj.

Dar poate e doar o sensibilitate personală. Dar pentru ca acţiunea pornită de la Cotroceni să fie cu adevărat una serioasă va trebui continuată inclusiv prin reconfigurarea comunelor, fiind absurd ca astăzi un judeţ precum Cluj să aibă 75 de unităţi administrativ -teritoriale de tip comună, din care unele să aibă sub 2.000, iar altele, doar 600 de "fumuri". Rămâne să vedem dacă ameninţarea trântirii guvernului de către Uniune este mai puternică decât o eventuală dorinţă reală a lui Traian Băsescu de a face în sfârşit un lucru cu adevărat serios pentru această ţară... Aaaa, şi să nu uit, o astfel de chestiune extrem de serioasă nu se face prin asumarea unui act normativ de către Executiv, doar Parlamentul poate adopta o astfel de hotărâre. Altfel, nu văd care mai e rolul Legislativului?