Dacă, din perspectiva sportivului, a fi portar poate fi motiv şi sursă de împlinire socială sub diverse forme, nu acelaşi statut resimte cel care gestionează intrarea şi ieşirea într-o instituţie; situaţia sa nu pare a conţine favoruri, e drept că aşezarea în asemenea post nu ar presupune multe abilitaţi sau instrucţii speciale. Ocuparea acestei poziţii pare a fi la limita unei calificări, iar cei ce au pretenţii mai mari din perspectiva poziţiei sociale nu ar fi dispuşi să recunoască cu mândrie statutul de portar, cu toate că în aceste zile mulţi miniştri şi "sus-puşi" ai naţiei privesc cu invidie către cei care veghează la intrarea în parchete şi puşcării.
Totuşi să nu tratăm superficial personajul! În pofida faptului că în general este prost plătit, în raport cu ceilalţi membri ai instituţiei, poziţia efectivă pe care o gestionează îi dă o anvergură pe care lumea nu reuşeşte să o aprecieze corect. M-am întrebat de multe ori de ce unele persoane care ocupau asemenea poziţii preferau să rămână fidele statutului lor, în aparenţă minor, până la pensie, cu toate că posedau calităţi intelectuale şi abilitaţi practice peste nivelul piloşilor sau a fâşneţelor secretare. Am făcut şi o sumară cercetare istorică din perspectiva vieţii mănăstireşti. Poziţionarea în străvechile organizări monastice se manifestă între două extreme: cea mai râvnită poziţie este cea a stareţului la care se ajunge prin "multă smerenie" şi coate ascuţite, în timp ce la poarta mănăstirii nu prea îşi doreşte să ajungă nimeni. Însă, curios lucru, cel nevoit să ajungă acolo, în scurt timp nu îşi dorea o repoziţionare. Una din explicaţiile socio-psihologice ar sta în faptul că această poziţionare dă un farmec aparte vieţii umilului funcţionar. La rigoare analizând, ne vom da seama că portarul stă la intersecţia a două lumi, una a interiorului şi alta a exteriorului; este personajul care are şansa de a cunoaşte cel mai mult deopotrivă cele doua realităţi. Dacă mi se permite o analogie fiziologică, portarul jocă rolul membranei celulare. Rolul său instituţional este unul de primă mână; nu de puţine ori, de exemplu, a trebuit să fac cale întoarsă de la birourile unor şefi pentru a găsi soluţia rapidă, facilă şi operativă la îndemâna portarilor. Sfătuiesc cu seriozitate să uzaţi în primă instanţă de abilitatea portarilor pentru a rezolva o mare parte din chestiunile instituţionale. E lesne de înţeles şi faptul că un director refugiat la ultimul etaj într-un birou la capătul culoarului nu cunoaşte nici jumătate din realităţile interioare subtile cunoscute de portar. E puţin probabil ca un director să ştie dacă un portar este căsătorit sau nu, însă un portar va cunoşte şi cât lapte serveşte secretara de la cardul directorului la cafeaua de după şedinţă.
Aş exemplifica marea înţelepciune a unui director de importantă instituţie economică, care şi-a poziţionat biroul la intrare în fabrică, birou confecţionat integral din sticlă. În timpul mandatului său niciun angajat nu îşi permitea să întârzie sau să plece mai devreme, cu jumătate din producţia fabricii în dosul lenjeriei intime. Între timp, fabrica a falimentat, după ce noul director şi-a repoziţionat biroul la ultimul etaj, pentru a-i oferi secretarei condiţii "decente" de muncă. Constatăm cu ilaritate că unii dintre directorii zilelor nostre, repoziţionaţi la poartă, ţin să coboare din înaltul funcţiei cu tot cu scaun (nu mă refer la conţinutul din intestine, ci la cel dintre urechi).
Cum aminteam, limba engleză dispune de mai multe sinonime, însă unul care defineşte şi valorizează cât de cât corect poziţia este substantivul compus gatekeeper, denumire care atribuie portarului şi un important rol de filtrare informaţională.
Curenta apreciere mi-a fost inspirată de lectura Bibliei. Lecturând din Marcu cap. 13, am dat peste zicerea parabolico-apocaliptică a Mântuitorului în care Isus potenţează valoarea portarului veghetor în economia mântuirii. Reputatul om de spirit Andrei Pleşu identifică portarul din parabolă cu clericii şi o face inspirat şi corect; inspiraţi şi corecţi ar fi clericii dacă şi-ar asuma acestă poziţie definită oarecum mai bine de substantivul englezesc menţionat mai sus. Poziţia utilă şi onestă pe care trebuie să şi-o asume preoţii, indiferent de gradele pe care le poartă sub sau pe sutană, este cea situată la intersecţia lumiilor, o lume a vieţii interioare aşezate sub Pronia Divină, pe de-o parte, iar de partea cealaltă să aibă sub observaţie atentă şi tumultul lumii care doar lumeşte. Unul din dascălii mei a definit foarte frumos condiţia preotului, spunând că ar trebui să fie un om care să cunoscă din ceva (Biblie) totul şi din toate (societate, stiinţe şi arte) câte ceva.
Neajunsul speciei clericale începe cu confuzia între poarta Împărăţiei şi poarta de fotbal, confuzia dintre statutul de veghetor atent şi corect poziţionat între lumea veşniciei şi lumea curentă şi cel de portar de fotbal cu găleată în cap, găleată pe care o degajă în camplania elctorală pentru a servi câte o gogoaşă bugetată. În numele unei moţăieli aducătoare de false linişti, preotul de astăzi este invitat să-şi lege definitiv găleata pe sub barbă, fără a mai avea posibilitatea să observe şi să acuze faptul că cei din teren se înjură, îşi fură mingea, îşi dau la gioale şi fac henţ, punând mâna pe jumătate din bugetul local, ca mai apoi să-şi poată permite fără scrupule să pună mâna pe formele unor vedetuţe de ocazie. Sigur că atitudinea incriminată poate fi comodă şi lipsită de griji, dar acest mod de a te sustrage rolului atribuit de Mântuitorul aduce mari deservicii întregii lumi aflate de-o parte sau de alta a Porţii Împărăţiei. Autoreferenţial şi metaforic în Evanghelia scrisă de Ioan, Isus afirmă "Eu sunt poarta ". Fără a intra în nefolositoare subtilităţi teologice, putem concluziona că a sta corect la poartă din perspectivă spirituală se poate înţelege că viaţa ta e aşezată în Hristos.
I-aş fi recunoscător amicului Ionel Lespuc, cel căruia îi datorez mai toate poziţionările în "amvonul" media, dacă cel puţin de acestă dată m-ar gratula cu scripturisticul titlu de Portar la biserica "Schimbarea la faţă".
Teodor Lazăr este Portar la catedrala greco-catolică "Schimbarea la faţă", din centrul Clujului.
