(Urmare din ediţia de ieri)
Ambii, Ratzinger şi Küng, au vrut de la început să fie preoţi, ambii vin din “biserici baroce”. “Inteligenţa lor este de vârf, formarea vechi-umanistică i-a marcat în profunzime” (p. 48). Ambii s-au format în cultul Mariei, Küng l-a căutat pe “Iisus cel ce eliberează”, Ratzinger a vrut să obţină “întreaga adâncime a personalităţii lui Iisus”.
După Al Doilea Război Mondial ambii şi-au pus speranţele în Biserică şi se interoghează asupra situaţiei credinţei în epoca noastră. Ambii au jucat, fiind socotiţi “teenager of theology”, un rol proeminent în înnoirea Bisericii, ca peritus printre vârfurile Vatican II (p. 92 şi 130). Ratzinger s-a mutat la Tübingen, la propunerea decanului Küng, acesta din urmă plănuind să formeze (cu Ratzinger şi Moltmann) o şcoală redutabilă a creştinismului. între Ratzinger şi Küng au fost, din primul moment, diferenţe. Ratzinger a vrut de la început “să gândească plecând de la izvoare” (p. 56), Küng a pus accentul pe condiţiile noii epoci.
Ratzinger a gândit în dimensiunea timpului, Küng a lăsat “răbdarea” la o parte (p. 59); în anii tinereţii, Küng a fost cel tradiţionalist, în vreme ce Ratzinger privea mai critic situaţia din Biserică. Ulterior, Küng a preluat termenul lui Karl Rahner, al “Bisericii ce păcătuieşte”, Ratzinger rămânând rezervat în această privinţă. Küng s-a lăsat marcat de “sindromul roman” (atitudinea manifest critică faţă de curie), în vreme ce Ratzinger a avut o atitudine diferenţiată.
Diferenţa celor doi a fost reţinută adecvat de editor, dintr-o scrisoare a lui Freddy Derwahl, care a plecat de la relatările celor care au trăit la Tübingen în jurul anului 1968 privind mersul cu un “Alfa Romeo” prin oraş, al lui Küng, faţă de preferinţa pentru bicicletă a lui Ratzinger: ”Hans Küng era omul inteligenţei tehnice moderne, pe el îl fascina maşina, progresul ce se dezvolta exploziv în ştiinţele naturii... în ceea ce-l priveşte pe Ratzinger, împrejurarea că venea cu bicicleta nu era expresia... unei atitudini depăşite.
El era un alt caracter, un profil spiritual, legat de natură, muzical. El nu epata, dar dispunea de o strălucire intelectuală ce atrage într-un mod tăcut... Unul era un realist, altul un idealist” (p. 10). Cartea lui Freddy Derwahl aduce argumente concludente pentru astfel de înţelegere a relaţiei teologilor de prim plan astăzi, care sunt Joseph Ratzinger şi Hans Küng.
