Răul a fost făcut! Există şi un folos?

Bomboana pe colivă o reprezintă ascultarea, timp de peste zece ani, a telefonului cancelarului Germaniei, Angela Merkel. Dar, evident, dincolo de acest incident extrem de spectaculos, rămâne realitatea că liderii lumii au fost urmăriţi cu timpanul, dacă nu cumva şi altfel, de Statele Unite. Răul a fost făcut. Există şi vreun folos? Şi dacă da, România are ceva de câştigat?În Congresul Statelor Unite, cu ocazia anchetei, un înalt ofical american, la curent cu întreaga situaţie, a dat o declaraţie, sub jurământ, prin care confirmă interceptările, dar afirmă că ele au fost făcute nu cu personal american, ci pe mâna unor parteneri. Ce putem deduce de aici? Ca în cazul interceptărilor liderilor europeni, de fapt, a tuturor decidenţilor cât de cât importanţi, Statele Unite au beneficiat de logistica şi personalul puse la dispoziţie chiar de autorităţi ale unora dintre aceste state. Ce se ascunde sub această informaţie?

Este de presupus că niciunul dintre guvernele care în prezent protestează şi îi cer socoteală celui mai puternic om al lumii, preşedintele Barack Obama, nu ar fi implicat. Pur şi simplu nu-mi pot imagina că, în mod oficial, Germania protestează şi că, în mod neoficial, aceeaşi Germanie ar fi colaborat pentru interceptarea cancelarului Angela Merkel şi a altor decidenţi. La fel stau lucrurile în ceea ce priveşte Franţa sau Spania. Şi, pe rând, pe măsură ce alte şi alte guverne se răzvrătesc împotriva interceptărilor, se restrânge şi numărul statelor europene care, conform declaraţiei sub jurământ din faţa Congresului american, ar fi cooperat, oferind interceptările Statelor Unite.

Ajungem astfel la o ipoteză tulburătoare. Şi subliniez faptul că, de aici încolo, nu fac decât să construiesc un scenariu. Să presupunem că unul dintre cei mai fideli aliaţi strategici ai Statelor Unite, România, s-ar fi implicat în această vastă operaţie. Şi că, de pe teritoriul României, utilizându-se sateliţii sau alte dispozitive de acest fel, s-ar fi făcut, în totalitate sau în parte, interceptările decidenţilor europeni. Într-o asemenea eventualitatea, Bucureştiul ar fi participat la una dintre cele mai vaste operaţiuni de încălcare a drepturilor omului, dar şi a suveranităţii altor state. Dacă aşa ar sta lucrurile, atunci, într-adevăr, parteneriatul cu Statele Unite ar trebui să fie nu numai extrem de bine consolidat, ci şi cu adevărat profitabil pentru Bucureşti. În mod normal nimeni nu-şi asumă asemenea riscuri fără a beneficia de un câştig substanţial. În paranteză fie spus, să nu uităm, atunci când vorbim despre riscuri, că ţine de natura politici că oricând Statele Unite să se spele pe mâini şi să arunce bomba gata să explodeze în grădina altui stat. Afirmând, pur şi simplu, că a primit cadou respectivele interceptări. Şi că nu putea să le refuze. La fel cum trebuie să se fi întâmplat lucrurile şi în cazul interogatoriilor sub tortură ale unor terorişti, reali sau presupusi, efectuate în locaţii europene, se bănuieşte, în mod întemeiat, inclusiv în România.

Extrapolând, sunt silit să constat că încă nu am aflat cu ce s-au ales autorităţile de la Bucureşti în urma unor senzaţionale anchete, finalizate la Washington, prin care importante societăţi americane au fost acuzate, cu probe, că au transmis informaţii unor oficiali ai altor state, inclusiv din România, pentru a obţine câştiguri ilegale în baza unor acte de corupţie. Societăţile respective, în schimbul unei amenzi plătite trezoreriei americane, au scăpat cu faţa curată. Dar autorităţile de la Bucureşti s-or fi ales cu ceva? Măcar cu informaţii despre demintarii corupţi?
Întrucât evenimentele sunt în plină desfăşurare, iar uriaşul scandal este abia la început, nu ne rămâne decât să aşteptăm, cu răbdare şi cu încredere, răspuns la toate întrebările formulate mai sus. Şi chiar la ipotezele lansate.