România - din nou în contratimp (I)

Nu am trecut niciodată, până acum, de Rabat, Alger, Cairo, spre sud, spre Africa mai profundă, încât prezenţa în Kenya a fost şi ocazia de a sesiza o lume nouă pentru mine. După şase ore de zbor de la Istanbul, cobori într-un climat tipic vecinătăţii blândului Ocean Indian, cu vegetaţie şi temperatura unei luni iunie la noi. Cazarea asigurându-se la renumitul Safari Park Hotel, la începutul marelui parc natural care pare să fie Kenya, te trezeşti într-un ţarc uriaş, plin de locuri şi vegetaţie subtropicală, africană, fireşte. Bănuieşti că dincolo de gardurile de fier se află miraculoasele terenuri pe care Animal Planet le prezintă cu multă iscusinţă: turmele de bivoli africani, leii şi tigrii ce le dau târcoale, hienele şi celelalte vieţuitoare dintr-un areal unic în lume.

M-a interesat, însă, în scurtul timp avut la dispoziţie, conferinţa universităţilor organizată la principala instituţie de învăţământ superior din Kenya, care este Universitatea "Jomo Kenyatta" din capitala ţării. Să legi într-o concepţie articulată mărirea accesului în facultăţi, asigurarea succesului studenţilor şi calitatea studiilor pare imposibil în mentalitatea dominantă astăzi. Conferinţa de la Nairobi a făcut-o. De altfel, se vede prea bine că, în numele unei calităţi rămase confuză, în unele ţări se blochează accesul la universităţi şi, pe de altă parte, nimeni nu se mai ocupă de succesul studenţilor. Este destul, spre ilustrare, să privim incoerenta şi psihopata Lege a educaţiei (2011) din România. În multe locuri, legea nu numai că nu creează acces la învăţământul superior, dar îl blochează sau îl interzice (este destul să ne gândim la reducerea cifrelor la Admiterea 2011, desfiinţarea studiilor master la învăţământ la distanţă, desfiinţarea doctoratului fără frecvenţă etc.), măsuri fără analog în lumea civilizată. Prin aceste prevederi ale unei legi pe care puţini au citit-o şi de care prea puţini se interesează (socotind-o dispreţuitor încă o piesă din mormanele de prostii care sunt legile lui Boc!), România a intrat din nou în contratimp cu ceea ce se petrece în lumea civilizată: ea împiedică accesul la învăţământul superior, în vreme ce marea parte a globului îl dezvoltă.

Elocvent este faptul că declaraţia Asociaţiei Internaţionale a Universităţilor (IAU) arată clar - împotriva opticii înguste, care invocă nevoia calităţii spre a limita accesul în facultăţi - că "accesul echitabil şi excelenţa academică sunt aspecte esenţiale şi compatibile ale învăţământului superior de calitate" (vezi Equitable Access, Success and Quality in Higher Education. A Policy Statement by the International Association of Universities, Utrecht, iulie 2008). În schimb, în România actuală se contrapun, în mod păgubos, accesul şi calitatea, în timp ce în alte ţări acestea sunt cultivate împreună (în definitiv, nu trebuie ca tinerii să fie împiedicaţi să studieze fiindcă cei care guvernează momentan sunt incompetenţi sau deoarece universităţi clientelare vând examene şi diplome!). Documentele subscrise de ţările lumii arată că "scopul este acela de a lărgi şi de a mări rata participării la învăţământul superior" (Conference theme). Cele mai multe dintre ţările lumii merg în direcţie diferită, lăsând actuala politică a nepricepuţilor de pe Dâmboviţa în contratimp. Ţările cu administraţii pricepute şi responsabile aduc la acord căutarea excelenţei şi a elitei creative din noile generaţii cu lărgirea accesului pentru cât mai mulţi tineri. Conferinţa de la Nairobi a etalat numeroase exemple de reuşită a acordului, în diferite ţări din Asia, Africa, Europa, America, Australia.

Opţiunea convergenţei accesului extins, succesului şi calităţii studiilor nu este, cum se poate crede, un act voluntarist. Ea îşi are temeiurile profunde în nevoile societăţii moderne de persoane, cultivate şi responsabile, drept condiţie a productivităţii şi bunăstării. Participanţii la conferinţă, din multe ţări şi de pe toate continentele, au scos în relief acest fapt. Ei au argumentat că "regiunile care se dezvoltă şi atrag un mai mare flux de oameni cultivaţi vor desfăşura o activitate economică mai mare şi vor prospera, în timp ce regiunile subdezvoltate vor cunoaşte un declin" (Jim Applegate, SUA).

(Continuare în ediţia de mâine)