România în 2011. Perspective macroeconomice

Finalul de an coincide cu momentul bilanţului activităţilor din anul curent, dar şi al trecerii în revistă a perspectivelor pentru anul următor. Ce s-a întâmplat cu economia internă în 2010?

A fost încă un an al ajustării economiei interne, profund afectată de cea mai severă criză economico-financiară din ultimele decenii, dar şi de plată a erorilor de politică macroeconomică (curente, dar şi din perioada premergătoare crizei). Cu toate acestea, ritmul de contracţie s-a atenuat semnificativ (în jurul nivelului de 2% an/an) comparativ cu anul 2009 - peste 7,14%). În 2010, economia internă a funcţionat ca un avion dezechilibrat. Pe de o parte, s-a remarcat cererea externă, care a beneficiat de relansarea economiilor partenerilor comerciali. Spre exemplu, conform statisticilor europene, exporturile româneşti au crescut la 9 luni cu 26% an/an, depăşind maximele anterioare consemnate în 2008. Cu alte cuvinte, 2010 a fost un an al cererii externe. Însă motorul activ reprezentat de cererea externă nu a reuşit să contrabalanseze declinul cererii interne.

Spre exemplu, consumul privat a continuat să se ajusteze în 2010 (cu excepţia trimestrului II), evoluţie determinată de măsurile de consolidare bugetară (majorarea TVA-ului la 24% şi reducerea salariilor din sectorul public cu 25% începând cu 1 iulie). Cu toate acestea, observăm faptul că ritmul de ajustare a consumului privat s-a atenuat semnificativ comparativ cu 2009 (ceea ce poate fi explicat prin faptul că în sectorul privat ajustarea s-a realizat în bună măsură încă de anul anterior). Mai mult, notăm rezistenţa consumului privat la măsurile de consolidare bugetară (de exemplu, în primul trimestru cu astfel de măsuri, T3, consumul privat s-a contractat cu doar 1,2% raportat la perioada similară din 2009). Această rezistenţă poate fi explicată prin nivelul ridicat al economiei gri, o supapă în cazul acestui proces de ajustare.

Totodată, formarea brută de capital fix a continuat să se contracte (declin pentru al 6-lea trimestru consecutiv în T3 2010 în termeni an/an). Spre exemplu, investiţiile străine directe s-au redus cu 26% an/an în primele 10 luni ale anului, până la 2,1 mld. euro (iar bună parte din acest volum reprezintă participări la majorări de capital în sistemul financiar). Cam aşa arată economia internă la final de an. La ce ne putem aştepta în 2011? Desigur, se pot realiza mai multe scenarii macroeconomice. Greu de previzionat cu acurateţe evoluţia indicatorilor macroeconomici în 2011, mai ales având în vedere factorii de risc din plan macroeconomic internaţional, dar şi factorii de risc pe plan intern (bugetar, politic şi social).

Dat fiind faptul că pentru 2011 se previzionează o dezaccelerare a economiei zonei euro (principalul partener comercial), ar trebui să ne aşteptăm la o atenuare a ritmului de evoluţie a exporturilor (de la peste 20% consemnat în prezent). O plafonare a exporturilor ar putea determina o amânare a proiectelor de investiţii din partea companiilor private cu expunere pe pieţele externe. Desigur, cu excepţia cazurilor în care s-au identificat noi oportunităţi de piaţă sau a celor aflate în curs (exemplu Ford). Ce s-ar putea întâmpla cu cererea internă? În ceea ce priveşte consumul privat, principala componentă a PIB, putem să ne aşteptăm la o stabilizare în primele luni din 2011. Mai ales că pentru sectorul public se intenţionează majorarea salariilor cu 15% (faţă de nivelul actual) începând cu 1 ianuarie.

Cu toatea acestea, investiţiile reprezintă elementul fundamental care va semnala stabilizarea economiei, dar şi evoluţia ulterioară a acesteia (dacă şi când economia iniţiază un proces de relansare). Pentru o evoluţie favorabilă a formării brute de capital fix este necesar ca statul să investească în economie! Oare va reuşi în 2011? În primele 9 luni din 2010 cheltuielile de capital ale statului au scăzut cu peste 28,6% an/an. Cu alte cuvinte, 2011 se arată ca un an sub sceptrul cuvântului “dacă”! Dacă statul va investi în economie, dacă climatul extern nu se va deteriora, dacă procesul de consolidare bugetară se va realiza, dacă reformele structurale convenite cu instituţiile internaţionale se vor implementa. Putem vorbi despre speranţe de stabilizare (economia ar putea atinge minimul în primele luni din 2011), dar şi de foarte mulţi factori de incertitudine (externi şi interni). Principalii factori externi de risc sunt: criza finanţelor publice din Europa (pieţele ar putea pune presiune pe economiile din Peninsula Iberică în 2011), criza valutară, presiunile inflaţioniste din China. Pe plan intern menţionăm riscurile bugetar, politic şi social.

Andrei RĂDULESCU, analist Target Capital