Să presupunem că „statul paralel” chiar ar exista. Aşa, şi?...

Să presupunem că „statul paralel” chiar ar exista. Aşa, şi?...
PSD a oficializat, prin Rezoluţia de la Băi, sintagma „stat paralel şi ilegitim”. N-a fost în stare, însă, să şi definească în mod convingător noţiunea cu pricina. Dar oare ce-ar fi dacă „statul paralel” n-ar fi doar delirul minţilor unor politicieni cu probleme?

Pentru a putea purcede la exerciţiul de imaginaţie propus va trebui, mai întâi, să încercăm să desluşim ce ar fi statul ăsta „paralel". Punând cap la cap declaraţiile din ultimele luni ale inventatorilor lui, Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu, am ajunge la concluzia că „statul" cu pricina ar fi alcătuit din „Binomul" SRI-DNA, cu anexele CSM şi ÎCCJ (şi, probabil, mai nou şi cu OLAF-ul implicat în afacere), finanţat de George „Bau-Bau" Soros (încă n-a explicat nimeni ce rău a făcut ăsta României sau ce ar avea cu Liviu Dragnea şi PSD) şi avându-l comandant suprem pe însuşi preşedintele Klaus Iohannis.

Şi care ar fi obiectivele sale? „Uzurparea puterii politice legitim alese", spune Tăriceanu. Ba chiar „se conturează tabloul tragic al unui stat paralel, al unor forţe oculte care au guvernat Romania în detrimentul forţelor legitim alese de către cetăţeni", plusează acelaşi personaj. Păi hai să vedem dacă e chiar aşa.

Dacă înţelesul cuvintelor din limba română nu s-a schimbat peste noapte, „uzurparea puterii politice legitim alese" înseamnă dărâmarea, prin mijloace ilegale, sau măcar nedemocratice, a unui guvern rezultat în urma scrutinului popular şi înlocuirea lui cu unul impus de alte forţe, care n-au legitimitatea dată de un vot popular, cum ar fi, spre exemplu, o dictatură militară, sau una aşa-zis legitimă, impusă, de fapt, cu puterea tancurilor roşii, cum s-a întâmplat în `46.

Păi, după 1989 aşa ceva s-a întâmplat o singură dată, în 1999 când, printr-o lovitură de stat, potrivit tuturor normelor juridice, preşedintele Emil Constantinescu a demis guvernul Radu Vasile. Dar nici atunci nu s-a putut vorbi de o uzurpare completă a puterii politice legitim alese, atâta vreme cât cabinetul următor, condus de Mugur Isărescu, a fost învestit prin votul parlamentului absolut legitim ales.

Păi atunci care au fost acele forţe oculte care au guvernat România (şi când?) în detrimentul forţelor legitim alese de către cetăţeni? Sau poate vrea să sugereze că unele guverne, poate cabinetul Tudose, poate chiar şi cel condus, cândva, de domnia sa, au fost, în realitate, guverne-marionetă ghidonate de oculta statului paralel? Că altminteri nici Maior, nici Coldea, nici Kovesi, nici Soros, nici Iohannis şi nici măcar OLAF-ul nu pot nici demite nici învesti guverne în ţara asta.

„Nu putem accepta ca DNA să facă guvernul aşa cum îi convine", decreta acelaşi personaj din ce în ce mai jalnic, explicând de ce ALDE se face scut în jurul unui ministru acuzat că a trucat un concurs pentru a-şi angaja un protejat în minister. La acel moment, procurorii anticorupţie suspectau trei miniştri în funcţie că au încălcat legea, DNA n-a cerut schimbarea lor din funcţie şi nici n-a propus alte persoane în loc. Ce guvern intenţiona să facă DNA?

În general, nu e deloc clar cum a uzurpat „statul paralel" votul popular. La conducerea ţării avem un guvern PSD-ALDE susţinut masiv în parlament de aceeaşi majoritate covârşitoare rezultată în urma alegerilor de acum un an. Oare adevăratul uzurpator al votului românilor nu a fost mai mereu traseismul politic, care a schimbat, nu odată radical, componenţa politică a parlamentului, în ciuda opţiunilor exprimate la vot? Dar traseismul nu pare a deranja PSD, care are la vârful său, în funcţia de secretar general adjunct, un traseist politic notoriu, băiatul ăla cu chelie de care râde toată lumea, fost cărător al ţucalelor lui Vadim şi Voiculescu, pe numele lui de mirean Codrin Ştefănescu.

„Acţiunile statului paralel şi ilegitim disimulate în lupta anticorupţie au ca scop împiedicarea programului de guvernare, care aduce bunăstare românilor", spune Rezoluţia de la Băi că ar fi un alt obiectiv al „ocultei". Cu alte cuvinte, de un an, de când guvernează, tandemul PSD-ALDE n-a reuşit să aducă bunăstare românilor - ba dimpotrivă, dacă ne uităm la explozia preţurilor şi a dobânzilor şi la îngroparea investiţiilor - pentru că nu şi-a putut aplica programul de guvernare din cauza luptei anticorupţie.

Care va să zică procurorii anticorupţie nu i-au lăsat pe Cuc şi Stroe să termine anul ăsta autostrada Turda-Sebeş, aşa cum se promitea în programul de guvernare, tot ei au împiedicat-o pe duduiuţa Olguţa să ducă salariile şi pensiile pe culmi nemaivăzute, cum se lăuda acelaşi program de guvernare. Şi, în nemernicia lor, procurorii lui Kovesi nu s-au oprit aici, au aruncat Robor-ul şi cursul de schimb în aer, au sabotat jumătate de an tipărirea manualelor pentru clasa a V-a şi tot ei sunt manipulatorii bacteriilor care omoară românii cu zile în spitalele patriei. În general românii o duc rău nu din cauza corupţiei, ci din cauza ălora care se pun de-a curmezişul corupţiei.

Cum spuneam, să zicem că ar fi aşa şi „statul paralel" ar avea ceva cu PSD şi le-ar face miniştrilor social-democraţi dosare penale pe bandă rulantă (totuşi, anul acesta au fost doar două cazuri). Oare partidul ăsta, care se pretinde a fi cel mai mare din România, e incapabil să găsească o mână de oameni suficient de competenţi şi, în egală măsură, integri, adică inatacabili juridic, cu care să formeze un guvern?

Se mai plângeau Dragnea şi Tăriceanu că „statul paralel" le-ar şantaja oamenii. Aşa să fie, dar, dacă îi şantajează, înseamnă că sunt şantajabili, adică au oareşce scehelete prin dulapuri, că altminteri n-ar avea cum să-i şantajeze. Chiar nu-s în stare să găsească candidaţi de miniştri, de primari sau de parlamentari cu scutecele impecabile? Apropo, să presupunem că „Binomul" le-ar lua parlamentarii la bucată. S-a revenit la votul pe liste, i-ar înlocui automat supleanţii, aşa că opţiunea alegătorilor de acum un an şi susţinerea politică a guvernului, deci stabilitatea patriei n-ar fi cu absolut nimic afectate. Care-i problema?

Dar să mai râdem un pic cu Tăriceanu. Ilustrul politician a găsit o dovadă a existenţei statului paralel în faptul că preşedinta ÎCCJ îşi chema colegii magistraţi să se opună perversului proiect de modificare a Legilor Justiţiei şi o reclama Inspecţiei Judiciare pe motiv că şi-ar fi permis să se bage peste puterea legislativă, când, nu-i aşa, treaba ei e să aplice legile nu să le facă. Păi dom` profesor, dom` inginer, atunci să nu le mai permitem nici profesorilor să-şi dea cu părerea când cineva vrea să siluiască Legea Educaţiei, nici medicilor să emită păreri când onor legiuitorii intră cu bocancii în Legea Sănătăţii şi cu atât mai puţin sindicatelor să ciripească atunci când duduiuţa dă cu poşetuţa în Legea Muncii.

Şi acum să râdem cu Liviu Dragnea, care, avid de mărire, îşi inventează adversari de calibru. „Totul vine de la George Soros. Tot acest rău. E o campanie începută din februarie 2016 împotriva mea şi a PSD. E bine organizată şi finanţată. (...) Vor doar să mă înlăture pe mine şi să distrugă PSD. (...) Unii zic că ar fi o coordonare de la SRI. Îmi vine greu să cred. Alţii zic că ar fi o coordonare şi o comandă de la Soros, pe care l-am tot atacat şi am să-l atac întruna pânâ când ţara asta va reuşi să scape de toată influenţa acestui om nefast.

Eu am ceva cu Soros. Acest om, fundațiile și structurile pe care le finanţează încă din 1990, a finanțat răul în România. A finanțat acțiuni care nu au făcut bine Romaniei", a spus El Lider Maximo. N-a lămurit, însă, nici până în ziua de azi ce are Soros cu el şi care e răul ăla pe care l-ar fi făcut României controversatul miliardar.

Dar apogeul complexului mesianic al lui Dragnea abia acum vine. „Când nu poți să bați PSD-ul cu arme politice, constituționale, legale - și este foarte greu de bătut, pentru că s-a consolidat un eșantion mare de populație - , îți rămâne doar un singur lucru, și anume să-l distrugi. Cum să-l distrugi? Eliminând liderul, atacând liderul, cu instrumente judiciare și cu instrumente și acțiuni de poliție politică vizibile", a grăit Dragnea de Teleorman.

Înţelegem că fie Dragnea e providenţa întruchipată, fie PSD e un partid de calibrul PPDD, care, odată ce justiţia îi priponeşte liderul, crapă. Păi, în afară de Dragnea, PSD a mai avut un lider care a făcut de vreo două ori puşcărie, un altul, chiar predecesorul lui Dragnea, care îşi aşteaptă rândul la judecată, ca să nu mai vorbim de „tătucul" Iliescu inoportunat şi el, în sfârşit, de, nu-i aşa, "statul paralel" pentru plantatorii de panseluţe din iunie `90. Şi cu toate astea, mai ales după alegerile de acum un an, nu s-ar putea spune că PSD ar fi un partid chiar distrus.

Ăştia doi nu-s doar şefii coaliţiei de guvernământ, ci şi ocupanţii poziţiilor doi şi trei în stat. Doamne apără şi păzeşte!...

 

Comenteaza