Lovitura dată de un ardelean, d-l Nicolae Manolescu, tocmai scriitorilor clujeni, cei care, de-a lungul anilor (din comunism până-n capitalism!) nu au prididit să-l elogieze pe acesta cu orice ocazie, să facă orice pentru a-i intra în graţii, doar-doar s-or alege cu vreo cronică favorabilă în “România Literară”, a cutremurat lumea literară a oraşului. Deşi toţi acei clujeni care se pretind scriitori (vorba lui Caragiale: “pentru orice român care ştie a citi, cel mai greu lucru e a nu scrie”) l-au lăudat copios pe “eminentul” critic literar în speranţa că se vor alege măcar cu o frază în recent apăruta “Istorie critică a literaturii române”, unii din ei au rămas pe dinafară.
Personal, nu cred nici că cei care au reuşit să rămână în memoria d-lui Manolescu, din diverse motive, şi care au avut un mic orgasm tehnic regăsindu-se cu două-trei fraze în opul sus-menţionat sunt extrem de fericiţi când constată că iluştrii membri ai găştii literare de la Bucureşti se lăfăie pe câte două-trei pagini.
Nefiind critic literar, nu pot să mă pronunţ asupra subiectivităţii declarate a autorului; cel mult, mă pot mira că în viziunea manolesciană intelectualul de talie internaţională Adrian Marino, criticul Aurel Sasu, prozatorul Alexandru Vlad, eseistul Ovidiu Pecican,eminenţii critici Liviu şi Ioana M. petrescu, dar şi Irina Petraş, poetesa Doina Cetea, scriitori cu o operă literară solidă nu au fost, cu siguranţă, demni de atenţia “marelui ierarhizator”.
Ceea ce este de observat însă este fenomenul pur românesc al ierarhizării literaturii române după criteriul găştilor şi al influenţei celor ierarhizaţi. Această carte recent lansată nu face altceva decât să arate celor care cunosc cât de cât dedesubturile vieţii literare româneşti de dinainte de 1989 că există o continuitate în clientelismul literar, predat ca ştafetă celor mai tineri de către aceiaşi “actori” care au continuat aceleaşi practici şi după lovitura de stat din decembrie.
Slugărnicia, beţivăneala, adulaţia, periajul şi luatul de scame de pe rever, lauda lansată cu scopul de a atrage tot o laudă, premierea unor cărţi cu scopul de a beneficia de “întoarcerea” gestului, publicarea exclusivă a celor din “gaşcă”, nepotismul deşănţat sunt numai câteva din practicile care s-au transferat fără nici o modificare în noua Românie literară de după moartea aparentă a comunismului. Mai marii celor care au “rezistat prin cultură” (cu paşaportul în buzunar, ca d-l Manolescu şi alţi celebri “aproape” disidenţi!) nu numai că nu au dispărut cu şuturi în fund din prima linie, ci au şi căutat sprijin într-o generaţie mai tânără, educată în acelaşi spirit tradţional al ruşinoasei “rezistenţe” de tipul “capul plecat, sabia nu-l taie!”. Serviciu contra serviciu: tinerilor scriitori (talentaţi sau nu, dar, mă rog, scriitori) care aveau nevoie de imagine publică nu le-a crăpat obrazul de ruşine să-i administreze marelui critic de ieri şi de azi al României literare infinite “langues de velours” în speranţa că vreodată...
Până şi prestigioasa revistă literară “Vatra”, din Târgu-Mureş, cunoscută ca una din cele mai serioase reviste din ţară, s-a prostituat (probabil din aceleaşi motive), publicând un număr “omagial” dedicat, cui alcuiva, decât marelui şi eternului Nicolae Manolescu. Dar iată că istoria, în monstruozitatea ei românească, începe să se ridice tocmai împotriva acestor “grupuri de prestigiu” create pe mituri false, duse înainte, printre ani, de păpuşile de ceară cu chip de intelectuali, de scriitori, care s-au obişnuit să reziste admirabil “sub vremi”.
Este un semnal că încet, dar sigur, miturile false, inventate de o generaţie de intelectuali fricoşi care aveau în timpul liber şi obiceiul scrisului este cuprins de multă vreme de un cancer care se apropie de metastază. Iar când nimeni nu va mai da nici doi bani (adică preţul corect!) pe sintagma “noi am rezistat prin cultură!”, dar şi pe cei care au neruşinarea să se laude cu spinarea lor îndoită şi continuă să facă jocurile aşa-zisei mari culturi/literaturi româneşti, atunci vom putea vorbi despre adevărate valori literare şi despre o corectă ierarhizare a acestora.
