Motivul: trenul în care nefericiţii se urcaseră era sezonier şi trebuia să-şi sisteze circulaţia cu două zile mai devreme. înainte de Feteşti, li s-a adus la cunoştinţă toată tărăşenia şi li s-a spus că dacă nu vor să coboare, vor fi garaţi la depou, cu tren cu tot. Năzbâtia nu a fost pusă la cale de vreun hâtru cu camera ascunsă, cum ar fi putut crede oamenii, ci se întâmplase din pricina unei “comunicări defectuoase cu Regionala Călători”.
Cu doar două săptămâni în urmă, alţi călători, alte peripeţii. Săgeata Albastră de la Bucureşti la Sibiu, cu 100 de pasageri la bord, s-a transformat încă de la plecare într-o veritabilă saună, în condiţiile în care afară temperatura se apropia sau depăşea 30 de grade. Nu, nu fiindcă n-ar fi funcţionat instalaţia de climatizare, cum aţi putea crede.
Dimpotrivă, funcţiona, dar viceversa, radiatoarele băgau căldură la greu, după cum spun călătorii: “Cred că aveau vreo 90 de grade. Şeful de tren a spus că el a sesizat chestia asta de foarte multă vreme, dar acest vagon circulă, deşi nu este în regulă”. Ştirea mai adăuga că trenul era în garanţie până la începutul anului viitor.
Mecanicii nu puteau defel să-şi explice fenomenul şi îşi dădeau doct cu părerea că de vină ar putea fi senzorii din vagoane, care pot fi dereglaţi la şocuri mai mari.
Nu vă tulburaţi degeaba deplângând soarta netoţilor care au “comunicat defectuos”. Au primit, cel mai probabil, maxim o mustrare scrisă, au făcut trei cruci cu limba-n gură, au încrucişat degetele de la mână şi au promis că nu mai fac asta niciodată.
Şi au scăpat teferi şi nevătămaţi. Ba mai mult, milioane de telespectatori ar trebui să le umple căsuţa poştală nu cu sudălmi, ci cu scrisori de încurajare şi mulţumire, în care să-şi exprime gratitudinea faţă de aceşti noi comici vestiţi ai ecranului, cu leafă mizeră de la stat. De mult nu mai râsesem atât de bine...
Tragicomic este şi polisemantismul cuvântului stat, care a dat folclorului popular abuzat butade de tipul “statul degeaba”. Cea mai importantă caracteristică a muncii la stat este răspunderea colectivă şi diluată de fiecare dată când lucrurile o iau razna. “Vom demara o anchetă...”, “Până la finalizarea cercetărilor, nu ne putem pronunţa...” sunt sintagme ale unei noi limbi de lemn folosite până la stadiul de rumeguş de portavoci umane sictirite de poziţia penibilă în care se află. De cele mai multe ori, greşelile rămân explicate într-un maldăr de hârţoage care nu spun mare lucru şi care sfârşesc îngălbenite în vraful de maculatură, înregistrate mecanic, cu acribie tâmpă, apoi reciclate periodic, conform procedurilor manualului calităţii (sic!).
Câtă vreme incompetenţa şi scârba cu care lucrătorii la stat îşi fac treaba are doar urmări haioase, precum cele din exemplele de mai sus, toate bune şi frumoase. Dar dacă, prin indolenţa şi iresponsabilitatea lui, Dorel instalatorul de la Gaze amorsează o bombă în subsolul unui bloc cu 20 de familii, iar explozia nu numai că e iminentă, dar se şi produce?
Dar ce ne facem dacă portavocea companiei de gaze ne abureşte iar şi iar cu aceleaşi sintagme lemnoase, cu începutul anchetei proprii care, chipurile, ar vrea să facă lumină şi să găsească vinovaţi, deşi toată lumea ştie că scopul său e să găsească probele care dezincriminează compania?
Dar dacă, după finalizarea anchetei procurorilor, aceeaşi companie nu pune capul în pământ, ci trufaşă acuză anchetatorii de partizanate şi cere expert independent, deşi bunul simţ comun al oricărui observator indică prea clar şi dramatic unde a fost cauza tragediei?
Veţi spune că de doi ani compania Distrigaz Nord nu mai aparţine statului, ci unor nemţi cu ştaif şi blazon european. A înlocui vechile table ruginite de la ghişee cu casete luminoase atent branduite E.ON, a pune termopane la geam şi mochetă nouă de trafic intens pe jos, a trimite facturi mai colorate, într-o română mai încifrată decât înainte, asta nu înseamnă deloc blazon, ci spoială ieftină, care ţine până la prima tragedie.
Comportamentul celor transformaţi peste noapte în nemţi de încredere arată acelaşi amatorism ancestral al lucrătorului la stat, aceeaşi poltronerie detestabilă, aceeaşi obrăznicie obişnuită demonstrată cu relaxare de unii care au deturnat însuşi sensul termenului de “serviciu public”.
Până când Dorel va mai apărea la uşă triumfal şi ghiolban, va mai avea grijă să avertizeze că el are pâinea şi cuţitul şi că te poate lăsa fără gaze în-doi-timpi-şi-trei-mişcări, se va lăuda ulterior gazdei că lucrează de dooş’cinci de ani la gaz, ei bine, E.ON va rămâne o companie de stat. Degeaba.
