În realitate, dl. Ponta ar fi trebuit să fie de mult un mort politic. Din contră, se simte tot mai bine, în strâmta lume a oamenilor cu putere asupra unor largi populaţii care au pierdut contactul cu realitatea, fie din pură ignoranţă, fie pur şi simplu din scârbă. Nu o să încetez să-mi exprim dispreţul profund pentru un prim-ministru plagiator, care şi-a construit cariera pe o minciună primordială şi care şi-a creat un sistem propriu de protecţie prin mecanismele statului, aflate sub controlul său ierarhic. De şi mai mult dispreţ va avea parte d-na. Andronescu, a cărei aparenţă de cumsecădenie nu lăsa să se întrevadă călăul cu repetiţie al sistemului de educaţie pe care îl întruchipează. Pusă să spele şi să cureţe mizeria şefului său de partid, fosta d-nă. ministru a dovedit un zel impecabil, al cărui secret aveam să-l aflăm repede. În luna decembrie, portalul Integru.org acuza de plagiat şi autoplagiat o serie de lucrări şi de cercetători de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor, printre care însăşi d-na. Andronescu, cea care păstorise educaţia ani la rând, în mai multe mandate. Institutul a retras lucrările, constatând „existenţa unor abateri de la buna conduită", iar experţii chestionaţi de portalul de integritate academică au confirmat plagiatul fără putinţă de tăgadă. O ştire de ieri, trecută aproape neobservată, dădea lovitura de graţie: Elsevier Journal of the European Ceramic Society (ECERS), publicaţie cotată ISI în care apăruse una dintre lucrări, a decis să nu mai accepte nici un articol de la vreunul dintre autorii articolului dovedit plagiat. Ecaterina Andronescu se numără printre aceştia. Puteţi cuprinde cu mintea şi obrazul subţire o asemenea grozăvie? Există o ruşine mai mare pentru o respectată personalitate academică, fostă şefă peste toată educaţia din ţară, decât să constate o instanţă independentă de afară că şi-a construit (o parte din) reputaţia prin furt? Ca să înţelegem mai clar situaţia, trebuie spus că revistele care se respectă utilizează mai multe forme de sancţiuni ale celor care încalcă etica academică, în cazuri foarte grave şi repetate fiind folosită inclusiv includerea pe lista neagră a unor întregi facultăţi sau universităţi.
Câţi scuipaţi pe obraz vor mai accepta oare cei din universităţile noastre din partea acestor pungaşi ordinari de diplome şi funcţii academice, mă întreb. Cunosc numeroşi oameni de toată isprava, din universităţile din Cluj şi de aiurea, care îşi duc propriile lupte cu propriii lor colegi pe care plagiatul devenit tradiţie şi beneficiile sale mundane i-au copleşit. Le cunosc lehamitea şi îndârjita revoltă, făţişă, dar mai ales ascunsă, faţă de practicile de acest fel. Îmi dau seama că ei, cei ce se ştiu curaţi din perspectiva plagiatului şi a normelor de etică universitară, au devenit o minoritate care nu poate crea o masă critică în universităţile lor. Altfel, vocile li s-ar putea auzi mai clar, iar conduita universitară ar putea fi învăţată de studenţi încă de la primele cursuri, ceea ce nu se întâmplă aproape niciodată, nici înainte de licenţă sau de disertaţie, uneori nici chiar după.
Veţi spune că am o fixaţie pe tema plagiatului d-lui. Ponta şi a altora asemenea. Aşa este! Îi auzi pe toţi guriştii de seară pe la televizor plângându-se cu lacrimi de crocodil că România nu suferă atât de mult din cauza crizei economice, financiare, sociale, politice etc., ci din cauza crizei morale. Ei, care l-au pupat în dos ani la rând pe premierul Ponta şi pe amicii săi de ocazie, care l-au scos curat din scandalul plagiatului din vară, spunând că, vezi, Doamne, e mâna lui Băsescu sau că nu se pot pronunţa, că-i lucrare de drept penal şi ar trebui să decidă experţii, ei, ale căror cuvinte alcătuiesc adevăruri strâmbe, livrate pe post de toxice axiome morale! În mod bizar, chiar au dreptate: sunt dovezile vii ale crizei morale, împreună cu puternicii zilei de care sunt legaţi ombilical.
Hotnews publica ieri o hotărâre de guvern privind organizarea Ministerului Educaţiei Naţionale aprobată încă din 16 aprilie şi publicată în Monitorul Oficial înainte de Paşti. Pur şi simplu bulversează tot sistemul, desfiinţează Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, organismele autonome care, cel puţin teoretic, aveau menirea de a coordona programele şi strategiile de cercetare. Toate institutele de cercetare intră în directa subordonare a Ministerului, alături de o sumedenie de direcţii, consilii, centre şi comisii, o structură arborescentă care abia aşteaptă să fie umplută cu trepăduşi de partid, însetaţi să se apuce de atribuit direct tot soiul de contracte. CNADTCU, structura autonomă care îl hărţuise pe dl. Ponta în vara trecută, de a trebuit fostul ministru Liviu Pop să intre peste ei în şedinţă şi să-i desfiinţeze pe loc, a trecut în subordinea directă a Ministerului. Orice organism responsabil cu etica universitară v-ar trece prin cap, oricât de autonom şi cât mai puţin legat la firele politicii vi l-aţi imagina, luaţi-vă gândul, pentru că toate vor trece în subordinea Ministerului, păstorit de pupilii d-nei. Andronescu, plagiatoare repudiată de comunitatea ştiinţifică internaţională şi fostă apărătoare entuziastă a premierului Ponta.
Criza morală este atunci când posesorii unor cohorte întregi de schelete băgate în dulap încetează să le mai ascundă, ba chiar ni le prezintă pe post de moaşte plăcut mirositoare şi făcătoare de minuni, numai bune de pus spre închinare în fruntea bucatelor în tot soiul de instituţii anonime de stat.
