Dl. Crin Antonescu nu a avut vreodată o mare funcţie de răspundere în stat. Vorbeşte bine, cu ochii lui mari şi albaştri mai poate încă să vrăjească tinere şi entuziaste votante cu gândul brambura după sburători, mai sunt încă unii compatrioţi cărora postura aceea oficială, arcuită, pe vârfuri şi cu freza spre spate, le mai sugerează fermitate, nu doar o împăunare grandomană.

Dl. Ponta şi-a făcut bilanţul primului an şi a zis că e bine pentru că nu-i rău. Prietenia cu fosta Satană de la Cotroceni merge unsă, deşi Crin mai mormăie încă prin somn în lipsă de prieteni de joacă, despre plagiat nu mai pomeneşte nimeni, socialiştii europeni l-au reevaluat, la vederea unei ditamai zestre de procente, iar cariera sa politică pare să nu întâmpine riscuri.

Din weekend-ul care urmează, sfârşitul zonei euro aşa cum o ştim astăzi va fi mai aproape. Nu este o ştire, ci doar o dorinţă a lui Bernd Lucke, un profesor de economie din Hamburg, om trecut de 50 de ani, dar cu alură de băieţandru isteţ, care i-a pus gând rău monedei unice taman în leagănul existenţei sale, Germania.

Am o idee puţină şi fixă, că unde-i lege, nu-i tocmeală.