Relativ la spusele lui Lăzăroiu: scrisul sub codul "Mureşan", la care el apeleăza voios, seamănă cu scrisul meu aşa cum eu seamăn cu Sophia Loren! Lăzăroiu fabulează şi se descalifică, încă o dată,vorbind prostii cu lejeritate. Nici plastografia nu-l poate ajuta. Pot aduce şi alte numeroase argumente, dar, fiind acum în Germania, pentru a-mi lansa un volum, las pe altă dată suplimentarea argumentării. Simplu spus: totul este o fabulaţie a lui Lăzăroiu, care-l priveşte şi de care va trebui să răspundă.
Convocarea lui Costel Sârbu în corul mincinoşilor (vezi Evenimentul Zilei din 4 septembrie) nu este de mirare. Nu folosesc de obicei argumentul ad hominem, dar, în acest caz, trebuie să o fac. Minciunile acestuia sunt atât de grosolane încât nu se pot explica fără a invoca personajul. Nu am avut cu el o discuţie vreodată, încat ceea ce relatează el că ar fi discutat cu mine sunt simple invenţii. Foarte pe scurt: Costel Sârbu a fost adus în UBB în 1990, fără concurs (din câte atestă decanii Facultăţii de Chimie). Destul de iute (26 februarie 1992), l-a atacat pe decanul Emil Cordoş, acuzându-l aiuritor că l-a recrutat pe el, Costel Sârbu, ca securist. Ulterior, aşa cum arată actele, Costel Sârbu a atacat asistenţi, lectori, profesori de la Facultatea de Chimie. Documentele din arhive sunt grăitoare. Costel Sârbu a concurat la postul de professor, dar a fost respins de Senatul Universităţii Babeş-Bolyai cu 50 de voturi contra şi 5 voturi pentru. Din acel moment, Costel Sârbu a început atacarea rectorului şi a altora. Nu eram vulnerabil, încat Costel Sârbu a trecut la alte inventii (securişti, ilegalisti etc.)
Dar nu ceea ce mi s-a întâmplat mie, ca rector, contează, ci altceva. A atacat-o pe profesoara Luminiţa Silaghi-Dumitrescu, pe Şerban Agachi, spunând că ar fi ilegal profesor, pe academicianul Ioan Silberg, cu motive aiurea. A atacat cam totul cu motive inventate. Costel Sârbu a pierdut toate procesele ce
i-au fost intentate. Cel mai recent, a cerut Universităţii Babeş-Bolyai demiterea a patru profesori (Şerban Agachi, Maria Tomoaia, Ioan Batiu, Aurora Mocanu, prin adresa 24200 din 27 iulie 2012).
Nici atacurile nu sunt neapărat impresionante. Minciunile sunt, însă. Costel Sârbu nu a fost numit vreodată, de cineva, director la Centrul de relaţii Internaţionale al Universităţii Babeş-Bolyai. Nici vorbă de aşa ceva! El a fost adus, la un moment dat, de unii chimişti, cu bune intenţii, şi propus să lucreze, în 1993, la organizarea învăţământului la distanţă. Dupa trei săptămâni, nefacând faţă, s-a retras. În rest nu a existat vreo contiguitate cu Costel Sârbu. Partenerii săi, par să fi fost cei pe care îi indică abundent, din fostele servicii.
Costel Sârbu este bine cunoscut, prin actele aflate la dispoziţie, încât doar naivii îi iau în seamă elucubraţiile. Până una alta, la rândul meu, îl voi da în judecată pentru minciunile pe care le debitează.
