Privirile încrucișate au și ele leacul lor: sondajele de opinie, menite să ne lămurească asupra judecăților și opțiunilor masei de votanți, cei care hotărăsc în fapt situația pe eșichierul politicii românești. Lansate simultan, două sondaje foarte diferite ne duc la concluzii dintre cele mai surprinzătoare.
Primul sondaj este realizat de către IRES, după toate regulile artei, prin definirea de eșantioane reprezentative. Cea mai importantă concluzie este că încrederea românilor în propria lor națiune s-a prăbușit catastrofal. La începutul anului, 35% dintre români considerau că țara se află pe o direcție pozitivă, ceea ce putea fi considerat un scor bun. La finele aceluiași an, procentul celor încrezători în viitor scăzuse la 17, ceea ce practic înseamnă un pesimism aproape generalizat, fiindcă doar un român din șase mai crede că țara se îndreaptă într-o direcție bună. Aceste rezultate se potrivesc cu rezultatele sondajului spontan (participă doar cei dornici, indiferent de reprezentativitatea lor statistică) lansat de către canalul de știri Hotnews. În acest sondaj, 78% dintre respondenți au declarat că anul 2018 va fi mai rău, urmând un trend descendent început în 2017, iar 17% au răspuns că în 2018 o vom duce mai bine.
Aici este de subliniat un amănunt ilar: 6% dintre respondenți, deci o treime dintre „optimiști", au declarat că au răspuns astfel doar fiindcă sunt convinși că mai rău decât în 2017 nu se poate?! Fiind vorba doar despre un sondaj pe un colțișor de pagină virtuală, respondenții nu au rumegat prea mult implicațiile logice ale răspunsului lor; este suficient să ne gândim la evoluțiile climatice contradictorii, sau la riscurile seismice, sau la contextul geopolitic din ce în ce mai încordat, ca să putem imagina cu ușurință câteva motive foarte valabile pentru care anul 2018 poate fi mult mai rău decât anul care s-a încheiat.
Dar să nu-i incriminăm pe cetățenii care au fost chestionați în sondaje: ei au răspuns în funcție de imaginea pe care le-o oferă ferestruica prin care ei privesc lumea. Iar acea ferestruică are doar două cercevele mititele: situația personală și scandalurile din politică. Situația personală, în primul rând materială, nu s-a ameliorat semnificativ în 2017; creșterea economică cu care guvernanții se laudă pe toate drumurile a fost înghițită de creșterea prețurilor și a cheltuielilor nesăbuite ale statului corupt și clientelar. Scandalurile fără de sfârșit de pe scena politică au subminat puternic moralul națiunii, care nu mai înțelege mare lucru din această nesfârșită hârâială de câini înfometați.
Pentru întâia dată după Marea Înghesuială din decembrie 1989, între primele trei motive de îngrijorare pentru cetățeanul de rând se situează criza politică. Situație care are, de fapt, un aspect paradoxal, întrucât sondajul IRES arată că peste jumătate dintre respondenții cu studii elementare sau medii nu pot numi nici măcar un singur eveniment politic important petrecut în anul 2017! Cu alte cuvinte, în abulia sa politică, marele consumator de programe de televiziune nu reține din acestea decât că „politicienii se ceartă între ei", fapt care îi creează un sentiment de insecuritate, de neîncredere în viitor.
În același timp, dacă este vorba să ne referim la un sondaj CURS din noiembrie 2017, rezultă că, în ciuda neîncrederii în politicieni (19%, cea mai scăzută cotă dintre toate instituțiile și categoriile profesionale din România), în prima duminică după sondaj 44% dintre cetățeni ar vota cu PSD. Adică, acei cetățeni care se tem de viitor, care își declară pe față neîncrederea lor în partide, parlament (20%) și guvern (24%), sunt gata ca la prima ocazie să acorde aproape jumătate din voturi exact celor din cauza cărora ei au ajuns să fie îngrijorați de viitor!
Celebrul teolog și învățat ceh Jan Hus, precursor al mișcării de reformă a bisericii, a fost capturat de autorități, în 1415, și condamnat la ardere pe rug. Când el era legat de stâlpul supliciului și urma aprinderea rugului, o bătrânică pioasă, intoxicată de propaganda care-l prezenta pe Hus drept un inamic al națiunii, a sosit grăbită cu un braț de vreascuri, pe care le-a aruncat pe grămada de lemne. Privind-o cu milă, Jan Hus a murmurat: „Sancta simplicitas!" („sfântă simplitate"). Privind rezultatele sondajelor din România anului 2017, îți vine să exclami întocmai precum martirul ceh.
Rezultă că destinul întregii națiuni este hotărât tocmai de către cei care habar nu au ce se întâmplă, de cei a căror sfântă simplitate înlocuiește analiza politică și informarea competentă cu atracția minciunilor electorale. Pe care, desigur, le tratează extrem de limitat și de oportunist: „ăștia ne dă mai mult!" Ei nu au capacitatea de a judeca că programul (electoral) de promisiuni al PSD nu este altceva decât o înșiruire de gogorițe bombastice, menite să atragă, și nu să alunge. Liviu Dragnea călărea pe cai mari după câștigarea alegerilor: „Tot ceea ce am promis și am prezentat, fără excepție, în timpul campaniei electorale va fi respectat la virgulă".
O simplă și sumara analiză ne arată că „ăștia nu ne-a dat mai nimic!" Unde sunt creșterile de salarii mirobolante, unde sunt spitalele regionale, unde sunt ambulanțele, unde sunt medicamentele gratuite, unde sunt vaccinurile pentru întreaga populație, unde sunt sutele de grădinițe, unde sunt indemnizațiile corecte pentru proaspetele mămici (să rămânem în sfera sănătății și a socialului)?! Se pare că acestea au devenit virgule minuscule, pe care nimeni dintre proaspeții demnitari nu le mai vede.
În schimb, se străduiesc să ia cât mai mult de peste tot, pentru a înfiripa bugetul cărpănos care nu ajunge nici pentru a cârpi și vopsi puținul pe care alții l-au făcut înaintea lor. Se străduiesc să siluiască legile justiției, pentru a face anodine furtișagurile trecute și viitoare. Între timp, sfânta simplitate are voturi destule de pus pe rugul democrației noastre.
