Speranţele mărunte ale unui om politic

Stabilirea candidaţilor pentru viitoarele alegeri parlamentare ne-a dat ocazia să privim frust în mijlocul unui cuib de viespi, refractar la orice schimbare a ordinii cu care s-a obişnuit.

De fiecare dată când hăitaşii ce-şi spun abuziv oameni politici intră în vrie, avem toate motivele de bucurie şi datoria să sprijinim cauzele care îi mână în luptă pe adversarii lor.Cătălin Avramescu şi Sever Voinescu au fost primiţi cu pietre din toate părţile, odată intraţi în vârtejul politic.

Cu adevărat, lumea politică dă semnele unui spaţiu cazon, cu reguli şi norme scrise şi nescrise, cu o lege a tăcerii care se respectă sub ameninţare, cu ritualuri şablonarde ce guvernează fiecare mişcare sau cuvânt rostit, cu trasee rigide ale informaţiei, ca în sânul unui clan mafiot.

Intruşii trebuie identificaţi, arătaţi cu degetul şi lapidaţi cât mai repede, pentru că puterea accesibilă acestei caste este totuşi limitată. în luptele pentru putere sunt permise orice mijloace, dar numai atâta vreme cât bătălia se dă în interior.

Cei doi candidaţi-surpriză se pot mândri cu o carieră profesională remarcabilă, la catedră sau în birouri prestigioase. în urmă cu câţiva ani, au ales să îşi manifeste ipostaza de zoon politikon începând să îşi scrie părerile într-un colţ de pagină de ziar. Chiar acela a fost momentul în care au devenit actori politici în spaţiul public, prin vocea distinctă cu care au exprimat opinii politice despre evenimentele care se petreceau.

Calitatea de om politic nu este dată de carnetul de partid, nici de numărul de trepăduşi parlamentari avuţi sub papuc, ci de dorinţa naturală de a trăi ca entitate recunoscută în cadrul unui stat funcţional şi acţiunile pe care le face omul pentru a-şi îndeplini acest deziderat. în ipostaza lor de oameni politici care activează prin textele publicate periodic, calitatea lor primordială, pe lângă scriitura impecabilă şi ineditul lexical, este coerenţa abordărilor.

 Lucru înspăimântător de rar întâlnit, atât în paginile ziarelor, cât mai ales în politica mare.CA şi SV nu sunt ziarişti dintre aceia care trec în barca celor pe care, până mai ieri, îi îmbăloşau virtuos. Nu e cazul. Sunt doi oameni politici care au decis să schimbe armele: din pixul metaforic în mapa de parlamentar, dacă ritualul iniţiatic al alegerilor va fi trecut cu brio.

 Sătui să chibiţeze de pe margine, au avut curajul sau nesăbuinţa să treacă în arenă, asumându-şi riscurile enorme ale eşecului. Importanţa momentului rezidă şi din faptul că, puşi în faţa unui simplu vot, electorii vor putea alege dintre intelectualul activ şi politician hârşâit şi uns cu toate alifiile, la pachet cu tarele pe care, parţial, i le cunoaşte.

Mi-e teamă de un eşec al celor doi. Gurile de foc ale triburilor politice vor fi legitimate să latre în continuare împotriva intelectualilor implicaţi social şi civic. “Ţara nu vă vrea, întoarceţi-vă la bibliotecile voastre!”, vor spune ei. Nu va fi decât un nou episod al confiscării statului, pe care îl vor condamna pe mai departe la impotenţă silnică pe viaţă.

Totodată, mi-e teamă şi de un succes al lor şi de modul în care vor şti să îl gestioneze, cu cumpătare şi bună credinţă. încartiruiţi în PD-L, nimic altceva decât una din găştile de pripas ale politicii, vor trebui să menţină echilibrul între convingerile şi principiile proprii, pe de o parte, şi directivele de partid care, ca în orice regim cazon, este de aşteptat să fie executate, nu discutate.

Vocea lor distinctă de acum ar putea să se piardă printre şarjele lemnoase ale d-lui Boc, scâncetul lamentat al d-lui Videanu şi interesele voluptuoase ale d-nei Udrea, iar asta ar constitui o mare dezamăgire. Apoi, presa va prefera să-i vadă încăierându-se decât să le urmărească articularea argumentativă a discursului.

Dacă vor evoca şi vor folosi regulile polemicii, aceasta ar fi interpretată manierism sau lipsă de bărbăţie politică. Cei care îi susţin, chiar şi numai de faţadă, i-ar lăsa din braţe, iar căderea nu ar mai putea fi evitată.

în orice caz, şchiop cum este, sistemul de vot pe care îl vom inaugura în toamnă este cauza apariţiei benefice a acestor nume noi, ca, de altfel, şi al intrării în politică a unor personaje greu de asociat cu politica.

Măcar vom afla câtă înţelepciune se poate afla în ştampilele mânuite de români. Sper ca după alegeri să nu găsim oportună schimbarea imnului de stat: din “Deşteaptă-te, române!” în “Pumnii mei minte nu are”.