Titlu insultător: un bordel ne-ncăpător, cu voie de la popor

Prin octombrie, pe site-ul Ministerului de Finanţe apăruse un proiect de ordonanţă prin care taxele şi impozitele locale urmau să fie majorate de la 1 ianuarie 2013 cu vreo 16%, adică rata inflaţiei cumulată pe ultimii 3 ani, cât au trecut de la ultima majorare. Aflând despre pocinog de la televizor, dl. Ponta s-a făcut foc şi pară pe trepăduşii din minister, care, vezi, Doamne, or fi uitat că rămăseseră doar câteva săptămâni până la alegeri şi riscau să deranjeze alaiurile electorale. „Când am văzut ştirea, căci eu n-am văzut propunerea, l-am sunat pe domnul Florin Georgescu şi am spus: «Domnule, aţi înnebunit, ce aveţi?», ne povestea premierul. Ghici, ghicitoarea mea ce proiect de ordonanţă a apărut ieri către amiază pe agenda şedinţei de guvern! Fix acelaşi. Taman în ultima şedinţă în care actualul guvern mai putea aproba acte de acest gen, că după validarea rezultatelor alegerilor şi până la instalarea noului guvern, actualul executiv nu poate face decât act de prezenţă. Interesant este că agenda şedinţei de guvern a apărut pe site după începerea ei, fără să menţioneze altfel decât evaziv actul cu pricina: vasăzică „proiect de ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal". Lasă că iar modificăm Codul Fiscal prin ordonanţe de urgenţă, aşa cum făceau şi portocaliii de tristă amintire. Lasă că dl. Ponta mai că nu se jura că va avea cel mai cinstit şi mai curat şi mai uscat guvern din istoria umanităţii şi că să-i pice mâna cu care va semna acte importante cu uşurinţa şi netransparenţa cu care o făcea dl. Boc. Gândiţi-vă doar la cinismul d-sale, care a calculat la perfecţiune exact ziua şi şedinţa în care poate mări taxele, în aşa fel încât să nu afle votanţii şi nici presa duşmană să nu sesizeze. Ei, şi dacă s-ar fi sesizat, ce? La fel ca săptămâna trecută: dacă d-na. Andronescu sau însuşi premierul a plagiat, ce? „Asta e!", vorba d-lui. premier. Guvernul a aprobat proiectul ordonanţei, iar ştirea de pe site-ul Antenei 3 enunţă ritos: „Tot în şedinţa de azi, Guvernul a adoptat o Ordonanţă de Urgenţă prin care nici în 2013 nu li se vor acorda bugetarilor tichete de masă, tichete-cadou sau de vacanţă. De asemenea, vor fi îngheţate anagajările şi gratuităţile pe transportul public." Pe cât de previzibil, pe atât de ironic.

Ieri s-a împlinit exact un an de când guvernul d-lui. Boc a folosit pentru una dintre ultimele ocazii procedura asumării răspunderii guvernului. A fost vorba despre două legi, dintre care una (cea cu comasarea alegerilor locale şi legislative) a picat testul de constituţionalitate. A doua viza modificarea metodologiei de promovare a magistraţilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ne aducem aminte că în vremea respectivă Comisia Europeană ne bătea la cap constant cu faptul că mai mulţi magistraţi de la ÎCCJ fuseseră prinşi cu fofârlica şi că asta s-ar datora lipsei de transparenţă cu care se desfăşoară concursurile de promovare, în urma cărora pot intra tot felul de personaje dubioase. Cum a trecut un an de atunci, poate nu vă mai amintiţi câte lături i s-au vărsat în cap premierului la acea dată pe tema legii respective sau cine a fost vârful de lance al criticilor la adresa guvernului: era tocmai preşedinta Asociaţiei Magistraţilor din România, d-na. Mona Pivniceru, care făcea turul televiziunilor de ştiri care îşi montau cu rândul aparatura în biroul d-sale de la Iaşi. Şi dă-i, şi luptă! Între timp lucrurile s-au schimbat. D-na. Pivniceru este ministru al Justiţiei, liderul opoziţiei de atunci este acum premier, Comisia Europeană a tăcut pe tema respectivă, că ne găsise alte bube mai supuroase în cap. Iar săptămâna trecută, în şedinţa săptămânală de guvern, d-na. ministru le-a propus colegilor un proiect de ordonanţă de urgenţă care să modifice procedura, ca să o facă mai rapidă şi mai puţin costisitoare. Ce dezbatere publică, ce transparenţă? Cine eşti tu, măi, ţâcă, să ne iei pe noi la întrebări? Pe noi, în spatele cărora stau şaptej' la sută din Parlament? Hai, valea!" Ieri, ordonanţa a fost publicată în Monitorul Oficial şi este deja în vigoare, fără tam-tam, fără ca presa să facă harababură, că era ocupată să-l felicite pe genialul strateg, om politic şi de ştiinţă, Dr. V.V. Ponta, pentru victoria zdrobitoare repurtată în alegeri.
Amănunte de context, parţial fără legătură cu cele de mai sus: dacă nu ştiaţi, ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare de îndată ce sunt publicate în Monitorul Oficial, iar ulterior, într-un termen nedefinit, trec şi prin Parlament, ca să fie aprobate şi acolo. Până atunci, numai şi numai Avocatul Poporului are dreptul să le reclame neconstituţionalitatea la Curtea Constituţională. Dar Avocatul Poporului practic nu mai există, că a fost înlocuit cu o fantoşă fiindcă reclamase o ordonanţă dată de guvernul d-lui. Ponta şi, chipurile, făcea jocurile politice ale PDL-ului, deşi era deja stabilit că actul era într-adevăr neconstituţional. Dacă ar fi vrut să facă modificările prin legi trecute prin Parlament, procedura ar fi fost mai îndelungată şi mai transparentă, ceea ce ar fi presupus riscuri suplimentare să o dibuie vreun netrebnic şi să facă niţel scandal. Aşa, tăcut şi făcut, cum s-ar spune. Un alt amănunt de context: cu ditamai majoritatea în Parlament şi cu o opoziţie moartă într-un colţ al sălii, viitoarea putere n-o să mai prea aibă nici măcar grija Curţii Constituţionale. Despre controlul constituţionalităţii legilor adoptate de Parlament, Constituţia spune că sesizarea poate fi făcută înainte de promulgare de către Preşedinte, unul dintre şefii Camerelor, Guvern, ÎCCJ, acelaşi Avocat al Poporului sau, atenţie!, un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau cel puţin 25 de senatori sau, eventual, din oficiu. Dacă ne uităm pe componenţa iniţială a viitorului legislativ, vom constata că există teoretic un singur posibil grup parlamentar care să ridice excepţii de neconstituţionalitate, şi anume deputaţii repausatei ARD, care sunt de toţi 54, dar dintre ei vor fi cel puţin 4 care să sară în barca puterii, în dulcele stil clasic. Preşedintele poate fi bine-mersi suspendat şi apoi demis, de ÎCCJ noua putere tocmai se ocupă şi mai rămâne Curtea Constituţională, târâtă prin atâtea scandaluri şi populată cu personaje mult prea dubioase ca să ne punem nădejdea în ea. După cum ne aminteam din perioada prea-luminatului A. Năstase, cunoscut acum printre prieteni sub numele mai simplu de N0049/2012, puterea PSD (acum îmbogăţită cu nişte liberali de pripas) nu poate fi altfel decât nucleară, totală, fără limitări mofturoase impuse de reguli universale ale statului de drept.

Încă două amănunte de context, tot atâtea câte entităţi îi mai poate produce mici fiori d-lui. Ponta. Întâi, ar fi presa. O presă în moarte clinică, ţinută pe aparate până duminica trecută tocmai de alegerile încheiate. Iar dacă v-ar fi dus gândul la televiziunile de ştiri, înseamnă că nu aţi aflat încă: acestora li s-au tras zăbrelele de ani buni de zile, de când s-au transformat în organe de propagandă de partid şi începând cu această săptămână nici măcar nu se mai sfiesc s-o arate. Îngenuncheaţi şi orbiţi de măreţia nespurcată a noilor stăpâni, foştii ziarişti s-au grăbit să-şi arate prinosul de recunoştinţă, bucurându-se de victoria împotriva dictaturii pleşuve, unii mai sincer, alţii abia ţinându-se de nas. Teribil de naivi veţi fi dacă mai aveţi speranţe în corul acesta de ţaţe ce se autointitulează încă „presă". În al doilea rând, Bruxelles-ul mai ridică de două ori pe an (când cu rapoartele MCV) vocea la autorităţile de la Bucureşti, ne ameninţă cu jumătate de gură cu sancţiunile care îi mai stau la dispoziţie, presa internaţională ne ia în tărbacă de câte ori prinde ocazia, dar toate vor fi puse pe seama unui lobby anti-naţional al unor rămăşiţe portocalii printre dinţii de aur ai patriei, care merită doar scuipaţi cu zgomot afară. Şi cu asta încheiem orice demers autocritic. Unde ar mai putea să încapă autocritica într-un bloc politic susţinut în aşa măsură de popor, zău aşa?

Întrebarea cea de pe urmă: vă dă mâna să acordaţi prezumţia de bune intenţii noului guvern? Indiferent de răspunsul d-voastră, vă urez succes! 

PS.: Webster Comprehensive Dictionary spune: „588 - Substantiv. Termen aparţinând argoului militar, folosit pentru prostituate. Îşi are originea în timpul războiului din Vietnam, când soldaţii care se apropiau de un bordel îşi anunţau colegii prin radio folosind «Cod 588». Tot soldaţii foloseau termenul pentru a se referi la starea plăcută furnizată de folosirea serviciilor unei prostituate în noaptea precedentă. În zilele noastre, termenul se referă la orice persoană, în special de sex feminin, cu caracteristici proprii prostituatelor." Ce capriciu al jocului coincidenţelor, ce mostră irepetabilă de umor negru şi involuntar!