Ar trebui să vină cineva care să nu-i mai sperie pe clujeni, să nu le mai zgândărească vechile răni. Poate cineva care să vrea să-i conducă cinstit, vorbindu-le despre câte mai au de făcut împreună, despre cum trebuie să se îngrijească fiecare de vecinul şi aproapele său, despre cum să se salute în fiecare dimineaţă unii pe alţii şi cum să nu-şi bată reciproc în calorifere”.
Poate că pare exagerat ceea ce e spus mai sus, dar e tăios de adevărat. Sunt reflecţiile unui mare intelectual, sociologul Vasile Dîncu, şi citind nu poţi să nu cazi pe gânduri dacă te interesează soarta vechiului burg. Anume, o lipsă cronică de comunicare între intelectualii clujeni. Când am mai avut la Cluj mari dezbateri, polemici pasionate, lansări de carte fără şpriţ şi bârfă mică?
Ce fac filosofii, literaţii clujeni? Cu mici excepţii, dincolo de şuşotelile de salon, ca jurnalist cultural nu ai ce puncta! Tot bolborosind bovaric “Clujul, capitala culturală a Transilvaniei”, vedem că tot ce e bun realizat vine de la... Bucureşti! TIFF-ul făcut 99% de echipă bucureşteană. Festivalul de Jazz, făcut tot de bucureşteni.
Şi multe altele, exemplele abundă. Ne salvăm cu un Andrei Şerban, cu Tompa Gabor şi rezistăm cel mai mult prin teatru. Unde sunt evenimentele clamate de intelectualii clujeni? în schimb, cert e că actorii români nu ştiu ce fac cei maghiari (eu nu mă duc la unguri, îmi spunea un actor recent, au buget mai mare ca noi), sculptorii sunt rupţi de scriitori, universitarii se împart între cei care desfiinţează pe site-uri UBB şi cei care trag să ajungă UBB în Top 500.
Muzicienii cântă simfonii în spaţii reci şi neospitaliere, iar rock-ul s-a refugiat în underground-ul beciurilor denumite, postmodern, “pub-uri”. Ne mişcăm, zilnic, într-un autism social din care nu rezultă decât izolaţionism intelectual. în perioada blog-urilor, site-urilor, mobilelor performante, încet, începem să regăsim profunzimea spirituală, ca în comunism, în liniştea odăii proprii sau în convivialitatea pasionată a discuţiilor dintre prieteni.
Poate că o ultimă şansă de apropiere între grupurile de intelectuali clujeni, între amatorii de carte, vor fi noile concepte de librării din mall-uri. în marea de cărţi de la Libri, din Polus sau la Cărtureştiul plin de ceaiuri de la Iulius Mall, ai şansa să răsfoieşti liniştit o carte, să citeşti o polemică fără încruntări şi, mai ales, să regăseşti ceea ce Regman recomanda, acel “Calm al valorilor”.
Cu scriitori invitaţi, cu lansări de impact, dar şi cu locuri de discuţii calme, Libri sau Diverta şi mai ales Cărtureşti oferă una din ultimele şanse să ne regăsim ca oameni şi apoi ca... intelectuali. Frumoasele cu tocuri de un metru, femeile, vorba lui Chilian, “cu ţâţe, dar fără cap” au acum şansa unei cunoaşteri de alt tip decât obsedantul shopping, un dram de cultură, cu şanse de îmbogăţire infinit mai puternice decât cremele care se aruncă a doua zi...
