UTE, lecţia de europenitate a Clujului

Anul Renaşterii Europene a adus la Cluj unul dintre cele mai frumoase festivaluri, dacă nu cel mai frumos, din ultimii ani.

în plină campanie electorală, când atenţia multor clujeni este legată de oferta politică sau de evenimentele fără precedent din SUA, alegerea ca preşedinte a primului politician de culoare şi criza financiară, la Teatrul Maghiar de Stat are loc o mică minune a Clujului. Şi a teatrului european.

 

Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa (UTE) este un loc perfect ca să scăpăm de mediocritatea, minciuna şi manipularea politică la care suntem supuşi, vrem, nu vrem, în campania electorală. Avem acum o oază de normalitate lângă noi, la doi paşi,  unde unicitatea umană este radiografiată cu talent şi cu instrumentele artei teatrale. Teatrul Bulandra, Teatro da Rainha, Teatro Garibaldi, Teatrul Dramatic Iugoslav, Compagnie Rumpelpumpel sau Teatro de la Abadia sunt un remediu perfect, prin spectacolele de teatru propuse amatorilor acestei arte pentru a ne sustrage de la politica de operetă sau de dugheană la care ne cer să asistăm candidaţii partidelor.

 

 Practic, UTE este un remediu pentru cine s-a scârbit de promisiuni şi gogoşi electorale, de vorbe de doi bani şi se suprapune peste modesta campanie electorală pe care o putem vedea în această perioadă.

 

Tompa Gabor este un „elefant” al  teatrului clujean, director al Teatrului Maghiar de Stat din 1990. Un om care atacat de extremiştii maghiari pentru ”renunţare la autohtonism”, a crezut în universalitatea artei şi în special a Teatrului. Şi a reuşit să aducă la Cluj  cel mai prestigious Festival de Teatru din România, rezistând criticilor absurde. Omul acesta mic de statură si îndrăzneţ nu a ezitat să marşeze pe cosmopolitism şi pe abordări moderne ale temelor teatrale şi avut succes.

 

 Asemeni lui Andrei Marga, care a înţeles că, dacă marşezi pe relaţiile cu Israelul, câştigi, aşa a renunţat şi Tompa Gabor la o paradigmă estetică păşunistă, un fel de prolectcultism maghiar şi a trecut la teatru modern, chiar postmodern. Nu a avut orgolii prost plasate şi l-a făcut pe Andrei Şerban să se simtă ca acasă la TMS. Nici nu e de mirare că “Unchiul Vania” a “ras” toate premiile Uniter. La fel a procedat cu Măniuţiu, cu Silviu Purcărete, care au avut spaţiu de exprimare berechet.

 

 Şi publicul a demonstrat că Tompa Gabor a scos cartea câştigătoare. Umple sălile până la refuz în fiecare stagiune, inclusiv la reluări. Tompa nu este doar un bun regizor. Este, şi a demonstrat asta, un bun manager cultural. Nu peste mult timp se va da în folosinţă noua sală studio, o construcţie mult aşteptată de excelenta trupă a Teatrului Maghiar de Stat. Colaborarea cu Teatrul Naţional a funcţionat bine, iar colegii români au jucat în piese cu colegii maghiari. Până şi Andrei Şerban a pus la început în scenă piese la Naţionalul clujean, multipremiata “Purificare”, iar Tompa a aşteptat înţelept să îşi termine treaba, acolo, marele regizor şi abia apoi l-a invitat să vină la teatrul său.

 

Nimic nu a fost conjunctural sub conducerea echipei Tompa – Visky şi nici nu e de mirare că Teatrul Maghiar a ajuns în elita europeană. Au de aici de învăţat şi omologii de la Teatrul Naţional, şi managerii culturali, puţini, care mai activează prin instituţiile  clujene de cultură. Dacă oameni ca Tompa Gabor nu ar exista, am fi invadaţi de aceleaşi tip de cultură de tarabă, pe care o vedem în multe dintre instituţiile noastre locale sau naţionale. Spectacole siropoase, expoziţii fără mesaj, instituţii fără suflet, artişti neinspiraţi.

 

Festivalul UTE salvează în această toamnă onoarea culturală a Clujului printr-un festival de care ne vom aduce, mult timp, aminte.