Activităţi didactice inedite, în prezenţa necuvântătoarelor. Care sunt beneficiile

"Din lumea celor care nu cuvântă" este un proiect al cărui principal scop este acela de a dezvolta legătura dintre copii şi animale. În cadrul unui curs opţional, micuţii au posibilitatea de a interacţiona cu pisici, iepuraşi, căţei sau dihori, iar, timp de o oră, necuvântătoarele sunt în centrul atenţiei. Alături de ei este întotdeauna şi Oana, terapeutul care asistă la cursuri şi care, prin diferite metode, încearcă să dezvolte abilităţile micuţilor, prin intermediul diferitor activităţi sau jocuri.

"Activităţile urmăresc la ei mai mult dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi dezvoltarea socio-emoţională. Pentru dezvoltarea limbajului ne folosim de multe ori de poveşti terapeutice, poveşti în care personajul principal este animalul prezent la activitate. Astfel, copiii remarcă pisica sau câinele ca fiind un prieten de joacă", explică Oana Branea, terapeut şi consultant de dezvoltare personală.

În fiecare săptămână, copiii aşteaptă cu sufletul la gură ziua de joi, când oaspeţii speciali trec pragul grădiniţei. Pe lângă distracţia şi veselia pe care o răspândesc în jur, animalele pot aduce îmbunătăţiri comportamentului micuţilor, iar rezultatele nu încetează să apară. În momentul în care câinele intră pe uşă, sala se umple de zâmbetele micuţilor.

"În fiecare zi de luni mă întreabă <<ce animal vine, ce animal vine?>>, pe urmă îmi povestesc ce activităţi au făcut cu animăluţul, îmi spun ce le-au dat de mâncare, cum s-au jucat. Cred că în fiecare zi repetăm ce au făcut şi abia aşteaptă. <<când e joi, câte zile au mai rămas?>>. Sunt foarte încântaţi de animăluţe. Se văd şi îmbunătăţiri în dezvoltarea copiilor şi în special la limbaj. Am avut copii cu blocaje emoţionale şi am văzut că efectiv şi-au dat drumul: vorbesc, sunt încântaţi şi am văzut interacţiunea lor cu animăluţul. E extraordinar, parcă sunt alţii în momentul în care intră în contact cu animăluţul", mărturiseşte Carmen Miron, educator.

Beneficiile activităţilor asistate de animale sunt multiple şi se împart în patru categorii: în domeniul limbajului şi a vorbirii care este dezvoltat cu ajutorul poveştilor terapeutice, în domeniul cognitiv care urmăreşte menţinerea atenţiei într-o sarcină, în cel fizic unde se îmbunătăţesc atât aptitudinile, cât şi postura corporală, precum şi în domeniul cel psiho-social, care vizează partea emoţională, stima de sine şi dezvoltarea abilităţilor de exprimare socio-emoţională. Naga, o căţeluşă în vârstă de cinci ani, dresată special pentru astfel de activităţi, a devenit o prietenă de nădejde a micuţilor.

"Dezvoltarea socio-emoţională urmăreşte şi creşterea stimei de sine. Am observat la foarte mulţi copii că în preajma animalului îşi exprimă emoţiile mult mai bine decât atunci când primesc simple întrebări de tipul <<ce faci?>> sau <<cum te simţi astăzi>>; în afară de <<mă simt bine>> nu puteau să spună prea multe lucruri, iar acum îşi definesc starea pe care o simt - bucurie, emoţie, fericire. Copiii, în special cei mici, îşi doresc foarte mult partea senzorială, să pună mâna pe animal. Şi atunci de axăm pe acest domeniu şi pe dezvoltarea aptitudinilor fizice, prin diferite obiecte folosite. Spre exemplu, cu lesa în mână îşi dezvoltă abilităţile de conducere; sau dacă facem un joc în care câinele trebuie să treacă printre scaune, atunci trebuie să îi dirijeze foarte bine comanda căţelului şi să îi spună "haide Naga", "stop Naga" şi, în plus, se dezvoltă foarte mult şi postura corporală", precizează Oana Branea.

Îmbunătăţirea relaţiilor sociale, creşterea încrederii, creşterea stimei de sine, reducerea nivelului de stes, reducerea nivelului de furie, reducerea agresivităţii, reechilibrarea emoţională, creşterea răbdării, îmbunătăţirea comunicării interpersonale, dezvoltarea responsabilităţilor, riscul scăzut la alergii sau îmbunătăţirea motricităţii - toate reprezintă beneficiile interacţiunii dintre om şi animal.

Necuvântătoarele sunt aduse de la asociaţia iCare, o grupare care se ocupă de salvarea animalelor fără stăpân şi care le oferă o şansă în plus la o viaţă mai bună. Animalele care ajung să fie personajele principale ale activităţilor sunt selectate cu mare grijă, pentru a fi blânde, dar în acelaşi timp jucăuşe şi adaptabile la un nou mediu. La început, unii dintre copii au manifestat anxietate faţă de animale, iar pentru alţii a fost pentru prima dată când au interacţionat cu ele.

"Majoritatea copiilor din grupă nu au animale acasă şi acesta e un motiv pentru care e bine că participă la atfel de activităţi, pentru că sunt învăţaţi de mici să interacţioneze cu un animal, cum e corect să se apropie de el, cum să îi înţeleagă comportamentul. E foarte important să învăţăm copiii, mai ales în raport cu câinii, să nu interacţioneze în stilul lor tipic de copil - copilul e vesel, e agitat, e plin de energie şi lucrul acesta, pentru mulţi câini, poate fi un pericol; de aceea e bine să prevenim lucrurile astea, e bine să le oferim contextul de cât mai mici să înveţe. Sunt foarte mulţi părinţi care le sugerează copiilor să nu se apropie şi să nu atingă animalele, ori ca să inoculeze această frică pentru siguranţa lui, ori invocând problema microbilor", a precizat Ramona Axinte, preşedintele asociaţiei iCare.