Muzeul hoştezenilor - despre un Cluj pierdut, dar nu uitat
- Scris de Cluj Travel
- 04 Apr 2013, 22:36
- Eveniment
- Ascultă știrea
Hoştezenii sunt grădinarii semilegendari ai Clujului, cei care îi aprovizionau pe domnii de la oraş cu zarzavaturi proaspete, murături, vin, lapte sau alte bunătăţi, obţinute în gospodăriile lor, cu grădini cultivate înţelept. Numele le vine cel mai probabil de la un termen german pentru suburbie, hoffstadt, devenit în maghiară hóstát. Sute de ani, ei au fost mulţi câtă frunză şi iarbă, cu casele întinzându-se pe aproape jumătate din Clujul de astăzi, unde acum se află cartierele Mărăşti, Dâmbul Rotund, Iris, Bulgaria şi zona Grădini-Mănăştur.
Hoştezenii au supravieţuit colectivizării, dar apoi, în numai şase ani, între 1978 şi 1984, parcă i-a înghiţit pământul. Au dispărut sub lama buldozerelor care nivelau terenul pentru ridicarea blocurilor de beton din Mărăşti şi a giganţilor industriali de la periferii.
Acum, în Cluj mai există doar cam 20 de familii de hoştezeni. „Mulţi s-au sinucis atunci când au fost scoşi din case. Restul şi-a continuat traiul la bloc. Şi-au găsit slujbe în oraş, dar nu mai erau ei. Pe pământul confiscat nu au primit nimic, iar pentru casă au primit câte un apartament la bloc şi 80.000 de lei, pe vremea când o Dacie pe «piaţa liberă» costa mai mult de atât", povesteşte avocatul Bányai József. Descendent dintr-o veche familie de hoştezeni, el este iniţiatorul unui muzeu dedicat memoriei acestei comunităţi.
Deschis în noiembrie
Micul muzeu a fost amenajat pe trei etaje, în turnul din dreapta al Bisericii Reformate din Oraşul de Jos (cea din dreptul Regionalei CFR). Acest lăcaş de cult a fost construit chiar de hoştezeni, în secolul al XIX-lea, fiind o copie a celei mai mari biserici reformate din Ungaria, cea din Debrecen. Cât de puternică era comunitatea hoştezenilor, pe atunci, o dovedeşte dimensiunea lăcaşului de cult, cel mai mare edificiu neoclasic din România. Muzeul a fost inaugurat în luna noiembrie a anului trecut.
O carafă de sticlă, goală, care tronează lângă o cană vintage, întoarsă cu gura în jos, pe un macrame. Aceasta este prima imagine, cu putere de simbol, pe care o văd în faţa ochilor vizitatorii care trec pragul muzeului. Prima încăpere este o cameră mobilată cu obiecte din bucătăriile hoştezenilor. „Hoştezenii aveau trei bucătării în fiecare gospodărie - bucătăria mică, bucătăria mare, în care se şi dormea, şi o bucătărie de vară, deschisă. Ei şi-au adaptat locuinţa la stilul de viaţă, sacrificând confortul pentru creşterea productivităţii. De aici, cele trei bucătării ale unei locuinţe", explică iniţiatorul muzeului.
În spatele mesei pe care se află carafa, se găseşte un kredenc verde - dulapul de bucătărie clasic din casa bunicilor, unde se ţineau vasele, tacâmurile şi farfuriile. Lângă kredenc, soba, la fel de clasică, tipică unei bucătării mici de hoştezean. „În bucătăria mare era alt tip de sobă, cu două lăcaşuri pentru prăjituri şi acoperită cu faianţă, pentru a da mai multă căldură, dat fiind că acolo şi dormeau membri ai familiei", spune Bányai József.
Încăperea este completată cu un kaszten, adică un dulap la fel de verde ca şi primul, dar care mobila bucătăria mare, sertarele uriaşe fiind folosite la depozitarea hainelor bune şi a vaselor care se utilizau mai rar.
O ladă în aceeaşi culoare, în care se ţineau diverse obiecte de uz casnic şi hainele de casă, este al treilea obiect de mobilier care înconjoară masa din centrul încăperii. Coşuri împletite, de diverse dimensiuni, folosite pentru transport sau pentru măsurarea unor porţii de zarzavat, sunt dispuse pe un perete, ca o veritabilă panoplie cu „arme" de agricultor.
La etaj se găseşte a doua cameră a muzeului, care ilustrează zona de locuit propriu-zisă a unei gospodării hoştezeneşti. Şi aici a fost combinat mobilier din două tipuri de spaţii distincte - camera familiei şi camera mare, cea ţinută pentru oaspeţi. Astfel, patul este unul din camera de uz general, în timp ce dulapul de haine este unul tipic pentru camera mare. Un cuier şi o masă rotundă, cu două scaune simple, completează restul camerei, desenând tabloul unui spaţiu auster.
La ultimul nivel al spaţiului muzeal sunt expuse o serie de fotografii care ilustrează viaţa de zi cu zi a hoştezenilor dar şi şocul suferit în anii în care au fost expropriaţi.
Ideea constituirii muzeului a apărut în 2009, când Bányai József a vizionat un documentar de 30 de minute despre destinul hoştezenilor. „De atunci am început să strângem obiecte pentru muzeu, cu susţinerea preotului Szekely József. S-a făcut şi chetă de mai multe ori, în rândul enoriaşilor, pentru a strânge banii necesari amenajării spaţiilor", spune iniţiatorul muzeului. Obiectele expuse provin de la hoştezeni în vârstă sau de la urmaşi ai acestora. „Majoritatea le-am strâns de prin poduri sau din fundul dulapurilor, altele, de prin cămări şi ateliere", îşi aduce aminte avocatul clujean. După trei ani de muncă, muzeul a fost gata, fiind deschis publicului la sfârşitul anului trecut.
Cum se vizitează
Muzeul poate fi vizitat marţea şi joia, între orele 10.00-12.00 şi 16.00-18.00. Pentru a-l vizita, trebuie să treceţi mai întâi pe la sediul parohiei, care se află în clădirea din stânga bisericii. Pentru programarea vizitei în alte zile, ghidaj şi alte detalii, îl puteţi contacta pe Bányai József, la numărul de telefon 0722.365.391. Accesul este gratuit, dar donaţiile pentru biserică sunt apreciate.
Gospodăria tipică de hoştezean
O gospodărie tipică de hoştezean avea două clădiri principale. Într-una se găseau bucătăria mică, bucătăria de vară şi o anexă, iar în cealaltă se găseau camera mare, amplasată la stradă, apoi camera familiei şi bucătăria mare, în care se şi dormea. Cele două clădiri erau despărţite de o curte, unde se pregăteau alimentele pentru comercializare. Dincolo de această primă curte, se afla o a doua, cu şura şi grajdul lipite una de alta, şi coteţul plus cocina, vizavi. Dincolo de curtea a doua se afla grădina, împărţită în parcele ordonate.
Un colţ al camerei amenajate la nivelul al doilea
Prima încăpere a muzeului
