Cel care a scris istoria Universităţii Cluj a plecat la Ceruri

Istoricul Gheorghe Bodea a decedat în această dimineaţă.

Gheorghe Bodea a murit în această dimineaţă la Budapesta.

Susţinător vechi al echipei de fotbal Universitatea Cluj, Bodea a fost autor al mai multor volume, între care "Agora U". Vezi aici un interviu cu Bodea, despre volumul II al "Agora U"

Aici, Gheorghe Bodea spunea pentru ZIUA de CLUJ, în 25 septembrie, 2009, că "U" nu este un club sportiv, e o idee de a exista pe acest pământ transilvănean". Redăm mai jos câteva fragmente din interviu.

Cât de dificil a fost să terminaţi acest al doilea volum al cărţii Agora "U"?

Această carte nu se putea scrie fără suporteri. De la bun început, ei au venit, au dus cartea în tipografie, ei au cărat cartea, au dat banii aceia de care aveam nevoie. Ei sunt, într-adevăr, "U"-işti. Şi până sunt ei, "U" nu moare. Suporterii sunt adevăraţi "U"-işti, care merită toată consideraţia. Fără ei nu puteam să scot această carte. Problema e că nu mă pot deplasa. Când am scris primul volum, am avut la dispoziţie zeci de ani şi atunci am promis că voi scrie volumul doi. Nu credeam că am să mă pot ţine de cuvânt.

 

Uite că mi-a ajutat Bunul Dumnezeu şi mi-am revenit cât de cât şi am reuşit să scriu în câteva luni volumul II, bineînţeles având tot materialul strâns. A fost un volum de 1.300 şi de pagini. A venit faza a doua, când trebuia să mai tai din pagini. Practic, tăiam din sufletul meu fiecare pagină. Acest ciclu de două volume eu îl pregătesc de 64 de ani, de la primul meci. Fiecare pagină are istoria ei. Şi mi-a trebuit să tai. Aveam un motive de derută. Nu ştiam ce să fac. Am avut un mare noroc cu suporterii care au venit într-o seară, vreo şapte sau opt. Au venit cu fişete de zece lei, de 50 de lei, de 100 de lei şi mi i-au dat. Atunci m-am apucat şi am tăiat până când am ajuns la actuala formă. Ambele volume au în jur de 2.000 de pagini. Aşa cum am scris în volumul doi, ultimele rânduri, cred că am terminat cu această epopee a lui "U", a ideii de "U".

Cine reprezintă ideea de "U"?

Ideea de "U" o reprezintă nea Costică din Urişor, despre care voi scrie o carte. El este chintesenţa ideii de "U". Un om care la 14 ani trece graniţa vremelnică prin vama Cucului, ca să meargă la Sibiu să vadă pe "U" jucând. Se întoarce la Urişor, dar merge înapoi, la următorul meci. Şi de atunci, de 65 de ani, merge pe jos la fiecare meci. Şi nu este un intelectual, nu este un aşa-zis domn, un profesor sau inginer, este un ţăran, ceea ce înseamnă că ideea de "U" nu este o idee de club sportiv, e o idee de a exista pe acest pământ transilvănean. Eu asta am încercat să dovedesc în aceste două volume de Agora "U".

De ce era atât de iubit acest club?

Acest club nu şi-a propus niciodată să facă campioni. Nu şi-a propus niciodată să câştige un campionat. Important era ca să se ştie că există. Noi trebuie să existăm aici, în această parte de ţară. Indiferent ce se întâmplă. Poate să aducă şi campioana Braziliei şi să o fixeze la Cluj. N-are nicio importanţă. Se duc oamenii să vadă fotbal, e deosebit, e fantastic. Dar trebuie să se ştie că există un "U".

Pentru că "U" înseamnă "Universitas". întâmplător, s-a câştigat Cupa. Şi atunci pentru că au fost câţiva jucători de talie mondială, cum au fost Ivansuc sau Marcu, care erau curtaţi de Real Madrid şi de alte echipe mari ale Europei. Poate a fost un trofeu câştigat pentru a-l răsplăti pe bătrânul Sepci (antrenorul Andrei Sepci - n.red.), care a jucat două finale de cupe şi le-a pierdut în faţa Ripensiei Timişoara, marea echipă interbelică. Purtând pe suflet această durere o viaţă întreagă, atunci când a câştigat cupa, a îmbrăţişat-o cu mai multă ardoare decât oricine.

Puţină lume ştia de ce o strângea el în braţe atât de fericit. A fost împlinirea unui vis al omului care şi-a dedicat viaţa. Au adus fel de fel de antrenori, unul mai titrat decât celălalt. Când nu mergea echipa, "Bandi"-bacsi o salva. Aşa cum a fost săracul Dan Anca. Nu erau cei mai grozavi antrenori. Atunci vă întreb, de ce tocmai ei? Uite-l acum pe "Papi" (actualul secund, Marius Popescu - n.red.), el este pe aceeaşi linie cu ei. Pentru că ei au în suflet ideea de "U". Ei nu lucrează cu ştiinţa, ci cu sufletul.

în metafizică este o teorie care se adevereşte în acest caz. Aşa cum am scris în finalul volumului II: DIXI ET SALVAVI ANIMAM MEAM (am spus şi mi-am salvat sufletul - n.red.). Cu durere vă spun, în acest moment, jucătorii care sunt în teren, în afară de câţiva, Szilagyi Zsolt, care e "U"-ist, poate ultimul, Unguruşan, Dolha, Ţene, Fărcaş, mai e şi Adrian Ionescu, care a venit şi a dat bani pentru carte, probabil "pişcat" de această idee, niciunul nu se mai confundă cu simbolul.

Dumneavoastră cum v-aţi îndrăgostit de Universitatea?

Aveam şapte ani. Părinţii mei au rămas aici în timpul ocupaţiei maghiare. Unchii mei, bunicii mei s-au refugiat. Unchii mei aveau 17-18 ani. Mai treceau peste graniţă, mai veneau acasă, eram în legătură cu acest fenomen al refugiului. La noi în casă veneau rude, prietenii lui tata şi stăteam în grădină. Stăteau acolo, mâncau, beau şi cântau "De ce v-aţi dus de lângă noi, de ce v-aţi dus de acasă?". Erau versurile lui Goga transpuse.

Unde locuiaţi?

La acea vreme stăteam la Dermata (actuala Clujana - n.red.). Acolo era un mare complex sportiv şi puteam juca orice sport doream. Din acel cartier cred că au ieşit vreo 35 de fotbalişti de Divizia A şi de nivel internaţional. De acolo, unde se juca pe teren de zgură, fără pregătire. Poate era vorba de talent. Fratele meu cu prietenii lui m-au adus la un meci, aici. Nu fusesem până atunci în parc. Ca şi copil, mi se părea că am venit mult. Eram desculţ, n-aveam pantofi.

Era după război. Am venit la meciul lui "U" cu Vasas. Atunci s-a întors "U" din bejenie. N-a fost un meci de fotbal, a fost unul politic. A fost meciul de "care pe care": cine câştigă rămâne, cine pierde pleacă! Vasas era fosta echipă KAC (Koloszvari Atlétikai Club). O echipă veche, de la 1887. Prima echipă de fotbal din Cluj, o echipă a intelectualităţii clujene, formată din profesori universitari, medici, bancheri, comercianţi. Clujul avea multe echipe, de altfel. Evreii, măcelarii, comercianţii, toţi aveau echipă. Erau multe la nivel de regiune.

 

Acest KAC a fost ridicat la rang de echipă naţională în campionatul Ungariei. Era o echipă extraordinar de puternică. Lorancz era fundaşul echipei naţionale a Ungariei, vicecampioană mondială, şi alţii ca el jucau aici, la Vasas. Era campioana Ungariei. în octombrie '44, când s-a eliberat Clujul, aici s-a instaurat de la început Partidul Comunist. Nu cel românesc, ci Partidul Comunist Maghiar. Atunci, echipa KAC a fost transformată într-o echipă muncitorească, în patrimoniul sindicatelor comuniste. I-au spus Vasas, adică "Fierarul".

Interesul era să se înstăpânească această echipă pentru că fotbalul era un mijloc de propagandă extraordinară. Ca să înrădăcineze, având în vedere că românii nu se întorseseră din bejenie, s-a pus problema: se întoarce "U", ea trebuie să-şi câştige dreptul de a fi stăpân în ograda proprie. Din 1919, "U" e sportul românesc în Transilvania. Ograda era ocupată, deci trebuia să vii tu să scoţi intrusul din curtea ta şi să-ţi ocupi locul. Ceva asemănător s-a întâmplat şi după '89.

Ce ar fi pentru dumneavoastră spiritul Universităţii?

Spiritul lui "U" e ceea ce v-am povestit. Acest spirit nu ştiu dacă mai există. Oamenii aceştia pe care i-am cunoscut personal, începând de la doctorul Luca, dr. Rădulesc-Jumate, dr. Joja, mi-au fost prieteni. Cu Zoli Ivansuc stăteam la poveşti la hotel Continental. Spunea lumea despre Zoli că bea, e o prostie. Era un om foarte inteligent şi foarte liniştit, dar ştia că nu are cultura generală necesară pentru un medic. Venea la Continental, unde făceam noi ziarul Tribuna, să ne audă povestind.