Arhitectul Șerban Țigănaș: ” Între 2009-2019 la Cluj s-a trecut de la uzul la abuzul spațiului public”

Cum s-a transformat spațiul public în Cluj-Napoca în ultimele trei decenii și care ar trebui să fie direcțiile de viitor. Sunt temele abordate la dezbaterea organizată de Centrul de Inovare și Imaginație Civică (CIIC) și care a avut ca invitați experți naționali și internaționali.

Urbanizarea accentuată din ultimele decenii ridică probleme la care trebuie să fie atenți toți factorii implicați în dezvoltarea orașelor. Este nevoie de orașe sustenabile, susțin specialiștii, iar proiectele urbanistice nu pot ignora câțiva factori  importanți care au schimbat radical fața ”spațiului public”.

”Ar trebui să ne dea de gândit lucruri precum creșterea exponențială a populației, mașinile care practic acum au luat în stăpânire orașele, nu mai e ca pe vremea când eram eu copil și strada era loc de joacă. Vorbim apoi de revoluția digitală care a avut un impact uriaș asupra modului cum înțelegem să folosim spațiul public și privat, cu implicații de care cred că nu suntem încă pe de-a-ntregul conștienți. Vorbim de dezastrele naturale și cele create de om care în ultimii ani au afectat metropole care până atunci nu se confruntau cu astfel de fenomene ca inundații, uragane sau cutremure. Evident că nu mai putem ignora schimbările climatice, căldura excesivă care este resimțită cu atât mai mult în orașe, seceta care afectează agricultura și multe altele. De exemplu, în Miami, pentru noile proiecte garanția pe care ți-o dă acum proiectantul este 40 de ani, ceea ce e foarte puțin față de trecut, practic abia îți amortizezi investiția, dacă vorbim despre proiecte majore.

Un moment care și-a pus amprenta decisiv în SUA asupra spațiului public a fost atacul din 11 septembrie. Dacă vizitați piața unde este memorialul 11 septembrie din New York veți vedea la intrare o placă pe care sunt înșirate o mulțime de lucruri pe care nu ai voie să le faci în acel spațiu, noțiuni care ne erau străine înainte de asta. Și acea piață a fost gândită ca un loc deschis, așa era soluția câștigătoare aleasă. Însă autoritățile au decis ulterior să o populeze cu arbori, cu copaci, astfel ca să nu te mai poți aduna mai mult de 8 persoane și să nu poată fi transformat în loc de protest.

Sunt doar câteva exemple despre cum s-a transformat spațiul public în ultimele decenii. Cert este că tipologia spațiului public trebuie să se adapteze tuturor acestor schimbări și avem nevoie de spații publice dinamice în care se pot întâmpla lucruri foarte diferite de la o zi la alta”, explică arhitectul Lance Jay Brown - președintele Consorțiului pentru Urbanizare Durabilă din New York.

Și ceea ce numim design urbanistic este profund influențat de schimbările petrecute în stilul de viață din orașele noi și moderne. Ralf Alwani, director la Urban Scale Interventions spune că designul trebuie centrat pe oameni și nevoile lor, e nevoie de o implicare civică în design. ”Vă pot da ca exemplu un proiect pentru care am lucrat pentru un oraș din Irlanda de Nord asemănător ca și dimensiune cu Cluj-Napoca. Astfel orașul s-a dezvoltat și s-a extins foarte mult în perioada industrială și post industrială, au apărut clădiri foarte mari, dar putem spune că această dezvoltare nu a făcut mai nimic pentru oameni în termeni de spațiu public. Ceea ce propunem noi este să luăm în calcul și dimensiunea psihologică a ceea ce am putea numi starea de bine în spațiul public și modul de comportare în aceste spații. De exemplu, orașul este traversat de un râu, iar unul dintre poduri a căpătat o conotație foarte negativă deoarece acolo aveau loc anual foarte multe sinucideri, iar noi am fost practic puși să găsim soluția prin care să schimbăm această percepție negativă asupra acestui loc în ceva pozitiv, unde comunitatea dorește să se implice și să participe. Așa că pur și simplu am întrebat mii de oameni de acolo cum și-ar dori să vadă ei râul, proiectul durează de circa 3 ani și acum se apropie de perioada de finalizare. Practic a trebuit să reamenajăm și regândim întreaga zonă, inclusiv prin intervenții fizice asupra locului. Dar ceea ce am înțeles noi este că nu e suficient să punem bariere sau parapete pentru a preveni alte sinucideri, ci trebuie să schimbăm percepția psihologică asupra acelui loc, să creăm acel sentiment de apartenență pentru comunitate, că să nu mai asocieze acest loc cu ceva negativ.

Ce am propus a fost să folosim o aplicație prin care să schimbăm culoarea întregului pod în zilele de marți sau pentru o zi de naștere sau pentru o nuntă, o aniversare. Schimbând culoarea luminilor orașului în acea zonă am dorit să obținem și o reorientare a minții de la ideea de sinucidere în acel loc către ideea de ceva pozitiv, de sărbătoare în acel loc public. Pe de altă parte am decis să creăm anumite destinații, spații, de-a lungul râului ca să schimbăm și percepția că nu ai ce face acolo dacă mergi”, a explicat Ralf Alwani.  

Cum a evoluat spațiul urbanistic clujean

Și fața Clujului s-a schimbat radical din punct de vedere urbanistic în ultimele trei decenii, cu reușite și eșecuri, cu lecții învățate sau lecții care încă nu au fost încă pe deplin înțelese. Iar viitorul nu poate fi gândit decât luând în calcul nevoile unei comunități în continuă transformare. ”Practic am trecut în urbanismul clujean printr-o schimbare de percepție, de la urbanismul ca infrastructură, prin design, la un alt fel de infrastructură. Cred că cele trei decenii au fost foarte distincte unul de altul ca evoluție a spațiului public și privat”, a spus arhitectul Șerban Țigănaș - secretar general al Uniunii Internaționale a Arhitecților, care a dat câteva exemple de bune practici, cum ar fi concursurile de soluții pentru transformarea unor zone din oraș, dintre care cel mai important și care a și dat tonul în această direcție, reamenajarea Pieței Unirii și a Bulevardului Eroilor.

Totuși au fost și nereușite. ”Piața Mihai Viteazu are un potențial extraordinar de a rezolva probleme care țin de circulație, de utilizarea spațiului, de partea istorică a orașului, dar din păcate de 15 ani nu s-a găsit încă o soluție. Aș vrea să insist însă asupra ultimei decade 2009-2019 în care s-a trecut la această schimbare de paradigmă de la uzul la abuzul spațiului public, s-au dezvoltat protestele în spațiul public – vorbeam la un moment dat despre Cluj ca despre Capitala protestelor în cazul Roșia Montană, iar apoi în ultimii ani a apărut și ceea ce numim practica festivalieră, unde s-a ajuns practic la limita superioară a folosirii spațiului public, oare câte lucruri se pot întâmpla deodată. Putem spune că există nevoia de a crea politici pentru utilizarea spațiului public și cred că generarea de spațiu public nou este în prezent extrem de limitată și că ar trebui luată în vizor, cred, de asemenea, că designul spațiului public prin concurs, chiar dacă există, încă trebuie să așteptăm implementarea efectivă a proiectelor pentru a vedea dacă într-adevăr este o practică bună pentru Cluj. Și bineînțeles, comportamentul în spațiul public rămâne extrem de diferențiat, una se întâmplă în centru, altceva se întâmplă în cartiere, altceva la periferie”, a spus Șerban Țigănaș.

Arhitectul Daniela Maier, președinte al Ordinului Arhitecților din România filiala Transilvania, a vorbit despre experiența pe care a avut-o cu un proiect de succes în oraș, Scena Urbană. ”În viteza cu care se dezvoltă orașele trebuie să găsim strategii noi. Vorbim despre smart city, care ar trebui să însemne utilizare practică combinată cu umanitate. Trebuie să redefinim acel liant care să ducă la strategii urbane asumate de comunitate. Am spus-o de mai multe ori, că suntem profesioniști sau experți, specialiști în anumite domenii până la ora 5. De la ora 5 când ieșim de la serviciu suntem oameni. Acel limbaj ne va aduce împreună, va crea coerență în ceea ce facem în fiecare zi. Trebuie să aducem un echilibru însă în ceea ce înseamnă om și mașină. Cu Scena Urbană ne-am propus să găsim acele locuri din oraș care aveau o anumită problemă și care puteam fi redefinite și reasumate de comunitate și astfel să primească o nouă șansă. Cum a fost spațiul de Gara Mică unde am organizat un eveniment artistic care a pus spațiul în valoare sau cum este evenimentul pe care îl organizăm în fiecare an de 1 noiembrie în Cimitirul Mare. Am dorit și dorim în continuare să găsim acele scopuri comune care să ne facă să simțim că aparținem acestui oraș”, a spus Daniela Maier.

În finalul dezbaterii arhitectul Vlad Sebastian Rusu a prezent stadiul în care a ajuns proiectul de reabilitare a Parcului Feroviarilor. ”E vorba practic de o grădină urbană în care am încercat să îmbinăm cât mai multe funcțiuni. Avem circa 30 de scenarii despre ce se poate întâmpla sau organiza în acest spațiu pe tot parcursul anului. Un lucru inedit pe care îl propunem sunt 2 lacuri de acumulare pe zona fostului teren de sport și a fostului patinoar. Suntem la faza de proiect tehnic pe care sperăm să îl finalizăm până în primăvară”, a spus acesta.