Foto Ce scrie Alin Tișe în cartea sa despre Florin Piersic. "Cred că dacă s-ar fi născut în America..."

ZIUA de CLUJ le face o surpriză cititorilor săi și publică, cu permisiunea autorului, întregul capitol care face referire la prietenia dintre Alin Tișe și Florin Piersic.

Viața i-a adus alături pe Florin Piersic și Alin Tișe. O prietenie sinceră, care i-a influențat viața actualului președinte al Consiliului Județean Cluj. Susținerea îndrăgitului actor, pe care politicianul a simțit-o încă de la primii pași făcuți în spațiu public, a fost rolul unei prietenii sincere, așa cum mărturisește însuți Alin Tișe în cărtea sa, ”Poveste pentru tata”, lansată săptămâna trecută.

Iată povestea prieteniei dintre Alin Tișe și Florin Piersic, relatată, pe parcursul unui capitol:

“Relația cu iubitul sufletului meu, Florin Piersic 

Cred că mereu m-a iubit sincer, asemeni unui tată. L-am iubit, la rându-mi și îl iubesc infinit!

Am fost și sunt singurul om politic din România pentru care Florin Piersic a acceptat să apară într-un clip electoral și pe un pliant electoral. De fapt, pentru el nu a fost un clip electoral ci a fost, cred eu, un gest aproape părintesc, de a-și exprima iubirea și prețuirea pentru mine . 

Spunea așa, într-un clip scurt din luna iunie, anul 2012: “Alin Tișe este al treilea băiat al meu. Am mare încredere în el. Poți avea și tu!“. Alte comentarii sunt de prisos. 

În condițiile în care eram încă un personaj politic tânăr, fără prea multă experiență, cu păreri despre mine contradictorii vehiculate în spațiul public, Florin Piersic și-a asumat acest gest. Iubirea și recunoștința mea sunt veșnice. Mulți politicieni au încercat să își lipească numele si imaginea de ale lui, însă întotdeauna a rămas deoparte, a rămas al poporului.

Nu am vorbit niciodată public despre relația cu actorul, uriașul și unicul Florin Piersic, și asta pentru că, fiind politician, nu am vrut să îl implic în acesta lume și nici să mă laud cu relația noastră. Am dorit să rămână o relație de suflet, o iubire aproape filială pe care o avea față de mine și eu față de el, am vrut să rămână un pansament al sufletului.

Nu voi intra nici acum în intimitățile relației noastre, ci voi încerca să relatez doar câteva momente, amintiri care, cred eu, pot fi spuse. Și asta, nu pentru că altele ar fi secrete, ci pentru că multe dintre ele ne aparțin mie și lui, sufletelor noastre. 

Am avut șansa ca în acesta călătorie a vieții mele să cunosc câțiva oameni valoroși, care reprezintă enorm pentru acesta țară și a căror prietenie m-a onorat. Consider că prietenia cu Florin Piersic, cel mai iubit actor al neamului, un talent incredibil și un om special, m-a făcut un privilegiat. Cred că dacă s-ar fi născut în America ar fi fost cu siguranță, fără dubii, unul dintre cei mai mari și iubiți actori ai planetei. 

Dar, să trecem la câteva momente, întâmplări din trecut, pe care merită să vi le împărtășesc. Eram un copil, mult înainte de a face politică, imediat după anul 1989, în timpul vacanței școlare. Împreună cu o persoană dragă mie, care  m-a îngrijit și ajutat în timpul liceului și al facultății, mă aflam în vizită la locul ei de muncă. Acolo, întâmplător am avut o șansă incredibilă, de a-l cunoaște pe Florin. 

Am fost copleșit de emoție. Îmi amintesc că, întrebându-mă cine sunt, i-am răspuns întrebându-l dacă el cu adevărat trăgea cu pistolul in filmele lui deja celebre și dacă întradevăr punea alcool pe țeavă!?  Mi-a răspuns mucalit că da, însă eu nu îl înțelegeam... 

Văzându-mă atât de curios și vorbăreț a spus în stilul, inconfundabil, și relatez din memorie: ”dacă aveam ochii senzaționali ai  puștiului și eram actor la Hollywood, nu îmi scăpa niciuna.“  M-am simțit emoționat, măgulit, rușinat, dar adulții prezenți au luat-o ca ceea ce și era. Anii au trecut, dar periodic ne-am mai întâlnit. Eram un norocos, primeam invitații la toate spectacolele și filmele lui.

Îmi amintesc că în anul 2004, când a aflat ca voi candida la consiliul local, mi-a lăsat câteva gânduri pe un afiș de campanie, pe care îl păstrez și azi și pe care îl împărtășesc cu voi. Dragul meu Florin Piersic, actorul imens al acestei țări, mi-a scris așa: ”Dragule, să știi că eu sunt primul care te aleg! Ești un băiat formidabil. Eu port noroc! Așa că tu consideră-te ales!!! Te îmbrățișez.”

Încrederea, sinceritatea și prietenia lui m-au onorat permanent și au însemnat enorm pentru mine. Iar urarea de la final m-a măgulit și mi-a dat aripi. Asta era tot ce conta pentru mine! 

Îmi amintesc, le păstrez cu sfințenie, zecile de scrisori primite de la Florin din toate colțurile lumii: Cuba, Israel, Germania, Anglia, America  și aș putea continua.

Florin este un om foarte iubit. Nenumărate au fost zilele când realmente bloca activitatea Prefecturii sau a Consiliului Județean atunci când venea în vizită la mine, angajații coborând din birouri pentru a-l îmbrățișa și pentru a obține un autograf sau o fotografie cu el. Îmi amintesc și de deplasările la București, cu mașina, nopți întregi împreună, în care pe tot parcursul drumului îmi spunea ore în șir povești și bancuri, ca să nu mă lase să ațipesc la volan. Îmi vin în minte și momentele importante din viața mea, evenimentele la care a fost parte și la care a fost întotdeauna sufletul petrecerilor. Vizitele la cabana lui de la munte, unde el își găsește liniștea și se retrage deseori din lumea acesta tumultoasă și obositoare. Nopțile în care, ore în șir, spunea bancuri și istorisiri despre oameni și locuri, despre filmele lui și povestea din spatele filmelor. Aș putea rememora zile întregi momentele petrecute împreună și poveștile lui... 

Cum aș putea uita festivitatea de investire ca prefect, în  noiembrie 2005, când a fost prezent împreună cu un alt prieten drag comun, moment care a generat trăiri deosebite. Emoțiile lor m-au copleșit, cu greu am reușit să îmi controlez trăirile intense într-un astfel de moment. Atunci mi-a mărturisit că s-a simțit asemeni unui părinte și că realizarea mea îl face mândru: “Puștiule, ești tare! Ești parte din viața mea, te voi purta mereu în suflet. Am fost și voi rămâne talismanul vieții tale! Rămâi lângă mine și nu o să te rătăcești în viața. Îți voi aduce noroc!”  

De departe, gestul inimii lui de a deveni părintele spiritual al băiețelului meu a fost mai mult decât puteam spera.  Cezar a venit pe lume destul de târziu, după șapte ani de căsătorie și cam tot atâția alții de relație. Dorința  lui Florin de a fi parte la acest moment unic din viața mea era tot ce mai putea face în plus pentru sufletul meu. Voi păstra mereu vie în inima mea acel moment iar Cezar, peste ani, sunt convins că va înțelege importanța și semnificația gestului făcut de omul Florin Piersic. 

Până la un punct am considerat că Cezar era cea mai mare realizare a vieții mele, iar apoi m-am simțit împlinit prin venirea pe lume a lui Albert. Două miracole ale vieții mele, născute cu vrerea lui Dumnezeu. Moment la care Florin a fost din nou parte, prin prezența lui la petrecerea de botez.

Dacă tot veni vorba de petrecere: întreg orașul a petrecut  la aniversarea împlinirii vârstei de 70 de ani ai lui Florin Piersic. Eram singurul politician local, cu o poziție reprezentativă, cu care Florin avea o relație de prietenie atât de strânsă. Am decis că este momentul ca marele actor să fie omagiat de către colectivitatea noastră prin organizarea unui spectacol aniversar de ținută. Un lucru normal și binemeritat de către o astfel de personalitate. Am reușit să reunesc o serie de oameni cu decizie la nivelul Clujului, pentru a găsi resursele organizării unui astfel de eveniment. Spre marea mea bucurie toată lumea a înțeles, acceptat și a dorit să pună umărul la acesta. Mi-amintesc că, în cadrul unei întâlniri informale, organizată în biroul meu de la Prefectură, mulți dintre cei prezenți chiar au scos bani din portofele, pentru a contribui la susținerea costurilor. Am reușit să atrag sponsori și parteneri.

Îl aveam pe regretatul Cornel Udrea ca scenarist. Lista invitaților pentru a susține spectacolul era realizată de către Florin. Spre disperarea lui Cornel, aceasta era într-o permanentă dinamică și schimbare, remodelare continuă. Dar, lucrurile erau pornite și au fost duse la bun sfârșit. A ieșit un spectacol pe cinste, găzduit de scena Teatrului Național. Completat de o recepție în miez de noapte la restaurantul hotelului Victoria – asta pentru că Florin a ”monopolizat” practic spectacolul, deschizând un dialog superb dar lung (cum altfel?!) cu spectatorii din sală. Spectacolul în sine a durat peste șapte ore! În care Florin a fascinat audiența, ca de fiecare dată. Oamenii nu mai doreau să meargă acasă. Aceste lucruri se întâmplau în anul 2006, înainte ca Florin să aibă ”cinematograful lui”, fapt petrecut în anul 2011, când autoritățile locale clujene au decis schimbarea numelui vechiului cinematograf ”Republica”, în cinematograful ”Florin Piersic”.

Am fost, am rămas și voi rămâne lângă sufletul lui și mă rog la Dumnezeu să îi de-a zile cat mai bune!  Îmi vine foarte greu să mă opresc din a vă împărtăși cu emoție sinceră momente din viață trăite alături de iubitul sufletului meu Florin Piersic, dar prefer ca unele să rămână doar în inima și în amintirea mea. Mai ales că acum, dragul meu prieten trece prin momente mai grele, schimbând paturile spitalelor în încercarea de a reveni din nou printre noi. In 10 mai 2024, după momentele dificile prin care a trecut și a încercărilor de care a avut parte, i-am scris câteva rânduri de îmbărbătare și susținere: “Iubitul meu, Florin, îndrăznesc să îți tulbur liniștea de care ai atâta nevoie acum pentru recuperare, dar simt nevoia să îți spun că sunt alături de tine, cu gândul, cu sufletul, cu tot ceea ce ne leagă. Fă bine, dragul meu, însănătoșește-te repede și vino degrabă acasă, să putem sta tihniți la o poveste. Tu să spui mai mult, eu să ascult mai mult! Mi-e dor de tine, mi-e dor de poveștile tale. Multă sănătate și grabnică însănătoșire!  Cu drag, Alin“. 

Experiența vieții mele cu Florin în acesta poveste surprinde aspecte până la momentul scrierii acestor gânduri, respectiv luni, 24 iunie 2024, de sărbătoarea Sfintei Treimi, când am primit un mesaj de la Florin, aflat în refacere într-o clinică de undeva de lângă București, după intervențiile chirurgicale avute. Zi în care am avut și o convorbire telefonică cu el. Convorbirea a fost suficientă, părea stabil și echilibrat. Părea ca știe ce are de făcut. I-am ascultat sufletul. I-am simțit emoția și dragostea. Am simțit dorul de mine și de noi. De prietenia noastră. Părea împăcat că a trecut greaua încercare și aștepta nerăbdător să vină acasă. Mi-a spus că este bine îngrijit și că începe recuperarea. I-am transmis că îl iubesc și mi-a spus că voi rămâne veșnic în sufletul lui, până când va pleca la cer într-o stea. 

De scris, mi-a scris următoarele: “Dragul meu Alin, recunosc, nu mă așteptam să aflu că tu ai spus, știind prin ce am trecut - operația din fericire norocoasă, când puteam, dacă nu era chirurgul care m-a operat să fiu în altă lume acum: <<orice are nevoie Florin, orice moment al lui mai bun, mai rău, comunică-mi, pentru că eu sunt aici și vreau să îl ajut...>>. Cel mai impresionat am fost de faptul că tu, Alin, prietenul meu vechi, cu care am fost chiar și în comuna ta, și de care am fost întotdeauna alături în situații frumoase, dorești să ai grijă de mine. M-ai dovedit prietenia ta puternică! Pentru mine e foarte important ce ai făcut tu. Te rog să asculți mesajul meu, să înțelegi că ai un mare prieten și l-ai avut întotdeauna. Ăsta am fost eu, Florin Piersic. Și acuma te îmbrățișez cu emoție, cu gândul că ai spus că în orice situație o să fii alături de mine și că o să mă ajuți. Locul unde sunt acum e bun, sunt la o recuperare care sper să reușească cât de cât. Eu aștept ca să fiu mai bine. Iartă-mă că am scris atât de mult, ăsta e un telefon nou pe care îl am eu, dar am și telefonul ăla vechi. Te îmbrățișez pe tine și pe cu cine ești tu, și sunt și rămân al tău până în ziua în care nu o să mai fiu. Te sărut, dragul meu prieten, și nu mai știu cum să îți mai spun ca să înțelegi ce mult te iubesc pentru ce ai spus… Te îmbrățișez, Florin Piersic!” 

Mă rog lui Dumnezeu pentru binele lui, pentru sănătate și zile senine! Povestea noastră continuă..."