Colţul pescarului: şalăul, în octombrie

"În primele zile reci ale toamnei, când "mărunţişul" încă mai abundă la marginea apei, şalăul este deosebit de active, cu precădere în zona malurilor. Pescuitul şalăului se poate face prin metoda clasică: bucăţică de peşte, peştisor mic sau cu ajutorul nălucilor artificiale cum ar fi voblere, twistere, gruburi sau chiar linguriţe oscilante sau rotative. La pescuitul clasic cu peştisor se folosesc cârlige subţiri cu coada lungă, iar montura  se realizează de obicei cu un plumb plat, culisant. Forfacul cârligului, lung de 60-80 cm, se ataşază de firul principal cu ajutorul unei agrafe cu vârtej. Pe firul principal se montează, în ordine cronologică, plumbul plat culisant apoi agrafa cu vârtej, după care vine forfacul", spune Pop.

Se practică şi pescuitul la două cârlige, dar, atenţie! "Se poate face un forfac mai lung, pe care se pot înşira două cârlige pentru pescuitul cu bucăţică de peşte. Nu se recomandă utilizarea a două cârlige la pescuit cu peştişori vii. Dacă montaţi bambina semnalizatoare pe fir, atunci se recomandă ca bucla făcută de fir să fie de 50-80 cm. Orice rezistenţă suspectă simţită de şalău face ca acesta să scuipe mâncarea din gură", susţine şeful pescarilor clujeni. La momeli artificiale intervine o nouă "artă".

"Pescuitul şalăului la momeli artificiale necesită un echipament mai sofisticat, prin achiziţionarea unui băţ cu acţiune de până la 30 de grame, dar destul de sensibil care să-ţi transmită vibraţia nălucii pe substratul lacului. Cea mai prinzătoare nălucă, la şalău, este twisterul. Pescuitul la twister necesită o experienţă în mânuirea lansetei şi jocul nălucii pe substrat. Recuperarea lentă pe substrat şi săltarea nălucii face ca instinctul de răpitor al şalăului să se manifeste brusc şi să atace năluca. Saltul nălucii de pe substrat nu trebuie sa fie mai mare de 20-25 cm. În cele mai multe cazuri, şalăul atacă năluca pe coborâre. În cazul folosirii voblerelor, un element esenţial în alegerea lor este culoarea. Culorile cele mai atractive pentru şalău sunt verdele neon sau galbenul lămâi, în combinaţie cu culori aprinse. La recuperarea lor, trebuie imprimată lansetei o mişcare scurtă, haotică, dar controlată, care să facă năluca să salte cât mai natural, imitând un peştişor bolnav. Firul pe care îl folosiţi la pescuitul şalăului trebuie să fie colorat, pentru a avea permanent contact visual şi a putea menţine în permanenţă linia întinsă. Vă doresc fir intins!", conchide Pop.