Colţul pescarului. Un clujean, la Campionatul Mondial!
- Scris de Ziua de Cluj
- 21 Noi 2013, 19:22
- Eveniment
- Ascultă știrea

Eu am avut norocul şi onoarea de a cunoaşte mai ales pescarii la muscă şi spinning. Am văzut că sunt organizaţi în cluburi sportive, iar ceea ce fac atunci când pescuiesc este cu totul altceva faţă de ce văzusem până atunci: nu pescuiesc pentru a duce peşti acasă, nu pescuiesc pentru a se relaxa/picnica pe malul unei bălţi, ci sunt adevăraţi sportivi care respectă peştii şi se întrec între ei după nişte reguli foarte bine stabilite. Să n-o mai lungesc: aşa am ajuns să încep să pescuiesc direct în competiţii sportive!
În luna august 2013, ca urmare a rezultatelor sportive, dar şi a posibilităţilor financiare, am fost unul dintre cei doi sportivi care au reprezentat România la Campionatuil Mondial de Pescuit la Muscă din Norvegia. Celălalt sportiv fiind domnul Moga Luca din Baia de Arieş.
Pe perioada celor două zile de antrenament am locuit într-un camping. Tot aici locuiau de mai mult timp componenţii loturilor mai multor ţări, printre care şi acela al Finlandei care, spre surprinderea noastră, avea drept căpitan o cunoştinţă: un excelent pescar sportiv, ghid de pescuit şi recunoscut legător de muşte, un italian! Şi aşa Finlanda a produs o surpriză şi s-a clasat pe locul 4.
Aici în camping am simţit prima dată diferenţa dintre Lotul României şi celelalte loturi. Acestea erau formate din cel puţin 5 sportivi, echipaţi uniform şi la cel mai înalt nivel, îmbrăcaţi cam la fel. Noi eram doi. Italienii erau în formaţie de 10 iar francezii, cu care am discutat mai mult, erau 8. Echipa Mongoliei, participând pentru prima dată la un Campionat Mondial, avea 5 sportivi şi un căpitan. Aceste diferenţe s-au văzut direct, la festivitatea de deschidere. Dar în ziare am apărut noi.
Campionatul a început cu Festivitatea de deschidere în piaţa centrală din Mosjoen, urmată de un marş însoţit de fanfară, o ceremonie la casa de cultură şi s-a încheiat cu masa festivă.
În antrenamentele private am pescuit în „amonte" - în partea de sus a zonei de concurs. Am prins neaşteptat de mulţi peşti, atât cu muşte uscate cât şi cu ude sau nimfe. Nu mari, dar mulţi.
În schimb, în antrenamentele oficiale organizate în „aval" de zona de concurs s-au prins foarte puţini peşti. Spre mirarea tuturor concurenţilor.
Am constatat repede că şi în concurs prindem foarte puţini peşti, atât pe râuri cât şi pe lac.
Foarte puţini peşti înseamnă că, din cei 128 sportivi participanţi, numai primii 3 au prins peşte în fiecare dintre cele 5 manşe şi primii 18 sportivi au prins peşti în 4 manşe. Ceilalţi au avut cel puţin câte două manşe cu rezultat nul.
A fost un concurs desfăşurat sub deviza: cine nu „ dă gherlă" sau nu face „blank", adică prinde un peşte în fiecare manşă, este campion mondial.
Dezamăgirea a fost generală, dar niciodată manifestată vehement, iar explicaţia a fost dată de către organizatori: nivelul apelor scăzuse neaşteptat de mult şi temperatura crescuse semnificativ în ultima perioadă. Consecinţa a fost nu numai previzibilă dar şi cunoscută, peştii au urcat şi s-au localizat în afara sectoarelor.
În ultimul sector în care am pescuit, s-au prins peşti numai pe primele 5 standuri - cele de sus, din "amonte". Pe celelalte 21 standuri nu s-a prins niciun peşte în tot campionatul.
Răspunsul la întrebarea care era pe buzele tuturor, de ce nu au fost mutate sectoarele mai în amonte, nu a fost dat. A fost în schimb evident interesul de a promova turismul în aceea zonă şi cunoscut faptul că organele locale au sponsorizat substanţial evenimentul.
Dacă aveţi un pic de timp, organizatorii au făcut un film frumos: http://www.wffc2013.com/node/13.
A urmat o scurtă festivitate de premiere (nu se dau premii, ci numai diplome pentru primii 3 clasaţi) şi un banchet modest. Şi drumul de întoarcere, parcă mai lung şi mai obositor.
Aş mai avea de povestit, dar mă reţin la o singură întâmplare: mai multă lume acolo, în Norvegia, mi-a spus că au mai fost pescari sportivi români pe-acolo, iar unul dintre ei a şi cîştigat campionatul acela. Cu mândrie le-am răspuns că-l cunosc bine pe acel campion şi că locuim în acelaşi oraş. Vorbeau despre Cozma Eugen.
Material oferit de Aqua Transilvae Club şi Aqua Fishing Club Cluj, www.afc.org.ro