Doi fraţi s-au bătut crâncen, aparent de la un câine. Adevăratul motiv era însă o datorie veche de 24 de ani

Doi fraţi s-au bătut crâncen, aparent de la un câine. Adevăratul motiv era însă o datorie veche de 24 de ani
Ambii au ajuns la IML Cluj. A „câştigat” partida fratele mai tânăr cu zece ani.

O atmosferă grea, de câmp de bătălie, pluteşte de la o vreme între fraţii G.C., de 62 de ani, şi D.C., mai tânăr decât acesta cu vreo zece, din localitatea clujeană Aruncuta, comuna Suatu. G.C. susţine că în 1991 şi-a împrumutat fratele cu suma de 30.000 de lei, costul pe atunci a unei jumătăţi de „Dacii", dar acesta a omis mereu, sub diferite pretexte, să-şi returneze datoria.

La sfârşitul lunii martie a acestui an lucrurile au scăpat de sub control, anunţând „falimentul" relaţiei celor doi, şi implicit a relaţiei familiilor acestora. „În 21 martie, unchiul (n.r. - D.C.) a bătut-o pe mama, rupându-i încheietura, în „contul" datoriei din 1991, dar tata a zis că nu-l lasă sufletul să-şi dea în judecată fratele cel mic. Asta pentru că ei sunt nouă fraţi, iar unchiul e mezinul, cel care a fost tot timpul răsfăţat în familie. Cât despre banii respectivi, personal i-am scos de la CEC, în 1991 şi i-am oferit unchiului", mărturiseşte, cu strângere de inimă, fiica bărbatului de 62 de ani. 

Însă în ziua de sâmbătă, 27 iunie, în jurul orelor 22:00, conflictul dintre cei doi fraţi a luat, din nou, o formă violentă. „A venit la noi în casă, băut, imediat după ce eu şi bunica am plecat până pe deal ca să dăm un telefon, fiindcă în zona gospodăriei nu avem semnal. A rămas doar bunicul, singur, iar unchiul l-a atacat sub pretextul că şi-ar fi lăsat câinele să intre la el în grădină şi să-i distrugă straturile. Lucrul ăsta e absurd, deoarece câinele nu intră niciodată la el, de teama albinelor pe care le creşte", afirmă, la rândul ei, nepoata lui G.C..

Referindu-se la incidentul propriu-zis, G.C. arată că s-a apărat el ce s-a apărat, însă „mezinul", mai proaspăt şi mai tânăr, l-a biruit până la urmă. Fapt exprimat şi de certificatele medico-legale ale celor doi: G.C. a primit şase zile de îngrijiri medicale, iar D.C. ceva mai puţine. Fratele mai tânăr n-a putut fi contactat, acesta părăsind grăbit instituţia, fără chef de vorbă, imediat după eliberarea certificatului. „N-avem ce face, trebuie să-l dăm pe unchiul în tribunal, fiindcă dacă mai aşteptăm ajunge să ne ia pe toţi la rând. Am mai rămas de bătut eu şi fiică-mea, că pe bărbatu-meu nu cred că e-n stare să-l biruie", intervine din nou fiica lui G.C..

În tot acest timp fratele mai în vârstă ascultă cu luare-aminte discuţia, iar expresia feţei sale trădează multă suferinţă, mai ales sufletească, din cauza situaţiei ivite. Însă fiica lui vrea cu tot dinadinsul să facă publică tărăşenia dintre ei, singura cale viabilă, în opinia sa, pentru ca respectivul să-i lase odată în pace şi să le returneze datoria.

„N-am ce să fac, chiar dacă-i fratele meu, trebuie să-l dau în tribunal. În 1991 l-am împrumutat şi de atunci mă tot rog de el să-mi înapoieze banii. Şi în martie, când i-a rupt mâna soţiei, am zis: cum să-l dau în judecată pe fratele meu mai mic? Aşa am gândit atunci. Dar, cum ziceam, nu mai am ce face, trebuie să fac lucrul acesta acum", rosteşte cu inima strânsă, abia şoptit, G.C.

Comenteaza