Eşalonările la plată a datoriilor la Fisc vor include şi sumele stabilite de alte autorităţi-proiect
Sumele respective nu reprezintă o transmitere de creanţe Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) pentru a fi recuperate, ci o "predare" de titluri ca urmare a transferului de competenţă, se arată în nota de fundamentare a unui proiect de ordonanţă pentru modificarea şi completarea legislaţiei privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, afişat pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice.
Eşalonările la plată reprezintă o alternativă de recuperare a obligaţiilor fiscale neachitate la termen, atât înaintea începerii executării silite, cât şi în timpul efectuării acesteia, cu scopul ameliorării încasării veniturilor bugetare, al diminuării costului arieratelor din punct de vedere material şi al resurselor umane, permiţând contribuabililor cu potenţial economic să depăşească dificultăţile conjuncturale care au generat incapacitatea temporară de plată.
Totodată, eşalonarea la plată, care se acordă pe o perioadă de maxim şapte ani pentru toţi contribuabilii, este o formă de stimulare a plăţii voluntare a datoriilor şi de garantare a încasărilor la buget.
Această facilitate este mai eficientă decât procedura de executare silită, care reprezintă o modalitate de recuperare a creanţelor care presupune costuri suplimentare, fără a asigura însă un nivel de încasare satisfăcător, se mai arată în nota de fundamentare.
Astfel, proiectul mai prevede că un contribuabil poate să renunţe oricând, până la emiterea deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, la dreptul său de a beneficia de această facilitate, fără a i se îngrădi dreptul de a depune ulterior o nouă cerere de acordare.
Datornicul la Fisc trebuie să depună o garanţie suplimentară de 16% din suma eşalonată dacă obligaţiile fiscale eşalonate se garantează cu ipotecă/gaj asupra unor bunuri imobile/mobile, însă în cazul în care ipotecile respective au fost constituite şi în favoarea altor creditori, legislaţia actuală prevede un nivel maxim de 32% al garanţiilor suplimentare. Prin proiectul de ordonanţă acest plafon coboară la 16% din sumele eşalonate la plată, în plus faţă de garanţia care acoperă valoarea pentru care s-a constituit ipoteca, sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată.
Prin constituirea de garanţii de către beneficiarii eşalonărilor la plată, statul se asigură de încasarea obligaţiilor fiscale eşalonate, evitând în acelaşi timp adâncirea dificultăţilor financiare ale contribuabililor, se mai spune în nota de fundamentare.
Pe parcursul derulării eşalonării la plată, garanţia se poate înlocui sau redimensiona în funcţie de valoarea ratelor rămase de achitat, la cererea contribuabilului. În acest caz, procentul suplimentar al garanţiei care se ia în calcul la stabilirea valorii garanţiei este cel în vigoare la data înlocuirii sau redimensionării garanţiei, corespunzător perioadei de timp rămasă din eşalonarea la plată acordată.
Totodată, este extinsă posibilitatea contribuabililor de a-şi menţine valabilitatea eşalonării la plată şi în cazul în care obligaţiile fiscale cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare sunt declarate până la data de 25 a lunii următoare scadenţei prevăzute de lege, nu doar dacă le achită.
Contribuabilul poate renunţa la eşalonarea la plată pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renunţare. În această situaţie, contribuabilul trebuie să achite obligaţiile fiscale rămase din eşalonare până la data la care intervine pierderea valabilităţii eşalonării la plată.
Datornicii care sunt beneficiari ai unei eşalonări la plată şi, în acelaşi timp, ai unor acte, autorizaţii, acord sau alte acte administrative pot depune o nouă cerere de eşalonare la plată dacă cererea anterioară a fost respinsă sau retrasă, cu condiţia să achite obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei sau acordului în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de respingere sau a deciziei prin care se ia act de retragerea cererii. Legislaţia actuală prevede pentru această situaţie un termen de 12 luni pentru a putea depune o nouă cerere de eşalonare la plată.
Pentru contribuabilii cu risc fiscal redus, proiectul de ordonanţă propune o procedură simplificată pentru acordarea eşalonării la plată, pe cel mult şase luni, în baza unei cereri şi cu condiţia de a constitui garanţii de minimum 20% din sumele solicitate a fi eşalonate la plată.
Sistemul propus pentru eşalonarea la plată a datoriilor este similar formei de sprijin oferită de sistemul bancar în perioada de dificultate prin rescadenţarea creditelor restante, se explică în nota de fundamentare a proiectului. Prin încasarea cu ritmicitate a contribuţiilor de asigurări sociale, sub forma ratelor de eşalonare la plată, pe de o parte, iar pe de altă parte prin menţinerea în activitate a agenţilor economici şi implicit păstrarea locurilor de muncă, se realizează susţinerea bugetului de asigurări sociale de stat pentru plata pensiilor şi a bugetului fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru finanţarea sistemului sanitar.
