Un cunoscut jurnalist clujean s-a făcut bucătar. Are şi blog culinar cu reţete tentante

A lucrat aproape 20 de ani în presă, dar de curând a făcut o schimbare majoră în viaţă: a devenit bucătar. Ca să nu o rupă de tot cu jurnalistica, şi-a făcut un blog culinar care îşi câştigă tot mai mulţi adepţi.

Gelu Radu este un exemplu despre cum poţi oricând în viaţă să o iei de la zero. A pornit-o pe un drum, în urmă cu aproape 20 de ani, apoi a cotit-o brusc. Există însă o constantă în activitatea sa: a avut succes şi înainte, are şi acum.

Gelu a început încă din anii mici de facultate să scrie la publicaţii locale şi naţionale. A avut o serie de articole şi anchete care l-au adus în prim-plan, în special în jurnalismul sportiv. Nu s-a mulţumit niciodată cu un singur job: şi-a făcut un site, ucluj.ro, cel care dă ora exactă pentru fanii Universităţii, a fost şi regizorul filmelor "Cartier" şi "Înapoi în cartier".

Nu vă plictisesc cu tot CV-ul. Ideea e că Gelu a rupt-o anul trecut cu presa şi s-a făcut bucătar. În Germania. Într-un timp extrem de scurt, a devenit o sursă de inspiraţie pentru gospodine şi pasionaţi de bucătărie. Dacă nu credeţi, intraţi pe geluradu.com, unde reţetele sunt scrise în "ardeleneşte" şi în engleză.

Am făcut un interviu pe Facebook cu Gelu, dar înainte de asta vă recomand una dintre reţetele sale ardeleneşti. Ca să vă fac poftă :)

Cartofi ţărăneşti din Ardeal

Ingrediente (pentru patru porţii):

- un kil de cartofi
- o lingură de boia dulce
- o linguriţă de sare
- două cepe
Timp de preparare: 30 de minute
Costul ingredientelor păntru o porţie: 0,3 euro

Până şerb cartofii, ceapa se taie nici pre-pre, nici fortie-fortie, adică i-aşe ni, cuburi normale, şi se pune la prăjit. În loc de oloi, io am folosit unsore de raţă, îi tare gustosă. Cartofii se răzălesc pe răzătorea mare. Când ceapa începe să se coloreze se adaugă boiaua şi sarea. După maxim juma de minut (să nu se facă boiaua amară), se adaugă cartofii şi se amestecă bine. Asta-i tăt.

Şi acum interviul.

- Cum s-a produs rebranduirea?

Uneori îmi place să iau viaţa de la zero. Sau, mai bine zis, îmi plăcea. Pentru că gătitul era una din pasiunile mele, anul trecut mi-am propus să încerc să devin bucătar profesionist. Unul din cei ce fac mâncare de fiţe, nu unul care face mici la Negreni. Am urmat un curs de bucătar la Cluj şi am obţinut diploma. Asta e treaba cea mai simplă. Urmează experienţa dintr-o bucătărie profesionistă. Am stat câteva luni la restaurantul Nobori, că să-mi satisfac curiozitatea pentru bucătăria japoneză, preferata mea, apoi am revenit în Germania, unde am domiciliul. Aici am avut un noroc chior şi am reuşit să mă angajez la un hotel de patru stele, cu o bucătărie excepţională, unde am învăţat enorm.
Blogul l-am realizat împreună cu soţia mea, pentru prieteni. Pe geluradu.com puteţi vedea ce gătim noi acasă, încercăm să venim cu idei pentru cei care nu mai ştiu cum să diversifice alimentaţia în familie.

- Cât timp găteşti într-o zi?

La serviciu, din cele 8 ore de muncă, aproximativ 6 sunt dedicate gătitului. În rest, alte treburi obişnuite din bucătărie: curăţenie, comandarea şi aranjarea mărfii. În zilele libere gătesc de obicei cam o oră-două, depinde de ce reţetă vreau să încerc.

- Apuci să mănânci tot ce găteşti pentru blog? :)

De când sunt bucătar am slăbit :). Nu neapărat că nu am timp să mănânc, dar sunt mult mai atent la ce bag în gură. Acasă nu facem cantităţi industriale de mâncare, ci ne orientăm spre porţii mai mici.

- Ce planuri ai cu blogul?

Nu m-am gândit încă la planuri, la strategii. Nu mi-am propus să trăiesc de pe urma blogului. E doar un hobby. Ca să trăiesc, muncesc ca bucătar.

- Eşti mulţumit de feedback? Ideea interviului mi-a venit după ce am întâlnit persoane care mi-au mărturisit că gătesc după reţetele tale.

Deocamdată am feedback pozitiv. Am şi prieteni noi, cu care corespondez şi care îmi pun tot felul de întrebări sau mă roagă să fac anumite reţete. Asta mă bucură şi mă inspiră.

- Care e ideea cu ardelenismele? E o nişă pe care ai ales-o: ardeleni care studiază engleza sau englezi care învaţă ardeleneşte? :)

Am învăţat să gătesc de la mama şi de la tata, la Cluj. Băcătăria ardeleană e interesantă, pentru că are nu doar influenţe româneşti, ci şi-a însuşit şi multe reţete vest-europene. Şi, dacă vorbesc mai mult de reţete ardeleneşti, în ce limbă aş putea să scriu? Varianta în engleză o facem pentru că avem mulţi prieteni care nu vorbesc ardeleneşte sau româneşte.