Cum l-a schimbat pe Zelenski războiul cu Rusia: „Am îmbătrânit din toată această înţelepciune pe care nu mi-am dorit-o vreodată”

Volodimir Zelenski a acordat un interviu jurnalistului Simon Shuster, pentru publicaţia Time, povestind din „culisele” invaziei Rusiei.

Primele ore ale invaziei ruşilor în Ucraina. Preşedintele Zelenski şi familie sa au fost căutaţi de soldaţii lui Putin. Se auzeau gloanţele trase în zidurile biroului său. Nu au fost capturaţi însă. În aceeaşi seară a început „operaţiunea militară”, aşa cum a numit-o Putin. În fapt, genocid asupra civililor, uciderea deliberată a animalelor, violuri în masă şi distrugerea masivă a insfrastructurii şi caselor locuitorilor.

Reporterul Simon Shuster s-a întâlnit cu Zelenski după trei ani, pentru un interviu pentru The Time. Atunci, cei doi s-au cunoscut în culisele unui show de comedie în Kiev, când Zelenski era încă actor şi candidat la fotoliul de preşedinte al Ucrainei.

Însă are acelaşi simţ al umorului, notează jurnalistul. Însă, războiul l-a afectat, aşa cum se întâmplă cu toată lumea, mai ales cu cel aflat în punctul zero al confruntării. Se enervează mai repede, e îngrijorat şi ştie că trebuie să-şi asume multe riscuri majore.

„Toţi oamenii văd războiul pe Instagram, pe reţelele de socializare. Când se vor sătura, vor derula mai departe. Este natura umană. Ororile ne fac să închidem ochii. E mult sânge. Este multă emoţie”, spune Zelenski.

Ruşii au atacat în forţă. Voiau să-i captureze pe Zelenski şi pe familia sa

Militarii l-au informat pe preşedinte că Rusia a trimis echipe întregi care se paraşutează în Kiev pentru a-i ucide sau captura pe el şi familia sa. „Înainte de noaptea aceea, văzusem aşa ceva doar în filme”, spune Andriy Yermak, şeful echipei prezidenţiale.

Primele ore ale atacului ruşilor: „Îmi amintesc doar fragmente de imagini şi sunete”, spune Zelenski. În dimineaţa zilei de 24 februarie, înainte de răsărit, Zelenski şi soţia sa, Olena Zelenska, şi-au trezit copiii (o fată de 17 ani şi băiatul de 9 ani) şi le-au spus că au început bombardamentele.

„I-am trezit pe copii. Erau zgomote puternice. Erau explozii peste tot”, spune preşedintele. „Preşedintele a avertizat Washingtonul despre pretenţiile şi planurile de invadare ale Rusiei timp de luni de zile. El a simţit că ordinea mondială se va schimba. Nu era speria, doar surprins”, spune Ruslan Stefanchuk, apropiat al preşedintelui.

Zelenski, „îmbătrânit” de război

„Am îmbătrânit. Am îmbătrânit de la atâta înţelepciune pe care nici nu mi-am dorit-o. Este o înţelepciune care vine de la toţi oamenii care au murit şi de la tortura înfăptuită de soldaţii ruşi. Dacă e să fiu sincer, nu mi-am dorit vreodată să dobândesc astfel noi cunoştinţe”, mai spune Zelenski.

Imaginile cu civilii morţi îl „bântuie”, la fel şi cererile zilnice ale soldaţilor, prima linie de apărare a ţării - care rămân fără hrană şi muniţie. În primele săptămâni ale invaziei, când ruşii nu se concentrau încă pe Kiev şi nu începuseră să recurgă la viol ca mod de „anihilare” şi terorizare a populaţiei, Zelenski obişnuia să vorbească cu generalul care conducea armata ucrainiană.

Discutau prima oară în zi la ora 5 dimineaţa, despre situaţia de peste noapte. Apoi preşedintele lua micul dejun - mereu ouă - şi apoi discuta iar cu conducătorul armatei. Biroul lui Zelenski e opulent, iar consilierii săi spun că are un stil opresiv. „Cel puţin, dacă va fi bombardat biroul, vom scăpa de mobila asta”, spune unul dintre ei.

Războiul intră în cea de-a 65-a zi. Zelenski lucrează într-o cameră care nu este protejată sau să fie în vreun buncăr. Este o sală de şedinţe fără ferestre, cu ecrane mari pe pereţi şi o cameră de luat vederi aflată pe masă. Priveşte între Occident şi cere armament pentru soldaţii săi, pentru a apăra Ucraina, „zidul” dintre ambiţiile lui Putin şi restul lumii.