Alin Tișe: „No, bine no, păi cum mere treaba.... ?!”
Statul zice să „strângem cureaua”, numai că, cureaua e la noi și pantalonii la ei.
De jumătate de an trăim într-un spectacol național numit Marea Reformă. În fiecare seară, la televizor, ni se explică grav că statul e prea gras, administrația e prea umflată și că trebuie, musai, să tăiem din carne vie. Baroni locali. Sinecuri. Instituții obez-administrative. Poporul ascultă și aprobă obosit: ”Așa e! Tăiați! Curățați! Faceți reformă! Mama lor de îmbuibați ….”
Și Guvernul, plin de curaj, pornește la luptă. Nu cu regiile și societățile falimentare. Nu cu companiile de stat, unde consiliile de administrație sunt mai mari decât echipa de fotbal. Nu cu marile găuri negre ale bugetului: hoția din energie, gaz, sănătate, etc. Nu. Nici pomeneală!
Guvernul a descoperit inamicul suprem al României: funcționarul din primărie și consiliul județean. Și a apărut “Ordonanța cu tăierile”, cum a fost ea botezată. Minunea întruchipată! Emanația minților altor funcționari “obezi” și incompetenți, de la Guvern. O capodoperă legislativă atât de clară, încât prefecturile (îmbuibate și ele de sinecuriști și incompetenți, nu-i așa ?!) s-au uitat la ordonanță cu ochii cât cepele, au dat din umeri și au făcut ce știu ele mai bine: să plimbe hârtii și să facă ședințe.
Au întrebat la București, apoi au întrebat iar, și iar, și iar… Au așteptat ca să fie luminați și apoi să-i lumineze prin trimisul hârtiilor pe “baronii” locali, grași și inutili. ”Măi oameni buni… dar cum se aplică “ năzdrăvania” asta de lege ?!”
După zile de interpretări, telefoane, clarificări, circulare și probabil câteva migrene instituționale, vine marea revelație. Ține-te bine, „drag” Guvern! Conform acestei mari reforme, raportat la populația județului Cluj de peste 700.000 de locuitori, Consiliul Județean Cluj, după tăierea de 30%, are dreptul la 440 de angajați. Și știi câți are? Cu 100 mai puțini. Nu e greșeală, cu 100 mai puțini. De necrezeut, cu 100 de funcționari mai puțini, ceea ce este „enervant de-a dreptul”!
Adică, dacă vrem să respectăm reforma Guvernului, ar trebui să mai angajăm încă 100 de oameni la Consiliul Județean Cluj, care acum funcționează mult subdimensionat, dar cu rezultate de pe primul loc în țară, detașat la toate capitolele!!! Singura instituție publică din țară într-o asemenea situație!
Asta este reforma pe care mi-o doresc. Sper să îmi fie aprobată solicitarea și să nu-mi fie blocate aceste 100 de posturi, la care are dreptul acest județ! Voi face:
- Reforma prin angajare.
- Reforma cu supliment.
- Reforma „mai pune o porție”.
- Reforma pentru dezvoltare și mediu de afaceri, care să aducă bani la buget.
Iar reforma pe care o voi face va fi pe criteriile de competență și performanță, așa cum este normal! După ani în care ni s-a spus că am politizat instituția, că am umplut-o de sinecuriști, rude, veri, amante, cumnați și prieteni de partid, statul român vine acum oficial și îmi spune: domnule, domnule “baron local”, mai aveți loc pentru încă 100!
Mă gândesc serios să punem un anunț pe clădire: „căutăm încă 100 de sinecuriști, pentru a respecta reforma statului român”. Dacă vrei, dragă Ilie, pot să împrumut competența și altor județe. E o performanță, nu-i așa?! Dar, stai liniștit, nu poate fi preluat ca proiect de țară pentru că, “din păcate”, vine de la Cluj și de la “nesupusul președinte de CJ”, care nu tace și gândește cu mintea lui. Mare vina, nu-i așa?!
Micimea unora și sforile trase o viață pentru a supraviețui politic îi fac neputincioși în a aprecia această performanță. ”Nefericiții” de ei …! Orgoliul, incompetența, gașca de partid și, în unele cazuri, o formă rară de analfabetism administrativ, îi vor opri să ne ceară ajutorul.
Totuși, recunosc că am o neliniște, nu atât pentru mine, cât pentru viitorul copiilor noștri. Fără să spun cuvinte mari, nici nu aș putea, întrucât mințile luminate din această țară se află la București în conducerea patriei noastre, aș spune: ”Dacă asta e reforma, mi-e teamă să întreb cum ar arăta dezastrul.” Pentru că, la cum merg lucrurile pe la Capitală, există un risc real ca într-o zi să descoperim că, pentru a reduce statul, trebuie mai întâi să-l deparazităm și să-l profesionalizăm. Să-l eficientizăm și să-l modernizăm. Să-l facem puternic și să îl punem în slujba plătitorilor de taxe și impozite.
Iar atunci, dragi și iubiți prieteni, singura instituție care va mai rămâne cu adevărat subdimensionată va fi bunul-simț.
Sau, poate că nu …?!
