Florin Gliga: „Dublul standard și populismul în comerțul internațional al României”

Existența unor standarde multiple și contradictorii în practica comerțului internațional al României face ca, pe măsură ce consolidăm relațiile cu partenerii din Uniunea Europeană, să le și subminăm prin atitudinea populistă a unor forțe politice, în speță PSD și AUR.

Opoziția fățișă față de acordul UE-Mercosur nu are la bază rațiuni economice sau principii validate în timp. Ea se bazează strict pe acțiuni populiste, de interes electoral imediat, lăsând viitorul sub semnul obișnuitei practici „vom vedea” sau „vom face ceva”, cu care ne-au obișnuit liderii acestor formațiuni.

În fond, afirmarea acestui pseudoprotecționism în cazul Mercosur nu aduce decât amăgiri și creează o bulă în care ai impresia falsă că poți exista și poți conduce singur chiar și lumea.

Interesant este că nu am văzut aceeași atitudine în cazul comerțului bilateral cu țările din Asia de Sud-Est. Astăzi observăm că industria ușoară (textile, încălțăminte, pielărie) a dispărut aproape complet, tocmai din cauza imposibilității de a face față concurenței produselor asiatice. Piața românească și cea europeană au fost inundate, fără ca cineva să ridice problema unor măsuri protecționiste.

Și nu spun că acest lucru este neapărat rău – lăsând la o parte nostalgia față de anumite branduri din trecut, nostalgie care este adesea transformată în armă politică de moment. Am văzut mulți așa-ziși nostalgici care, deși plâng de mila unor branduri ajunse la capăt de drum, nu ar cumpăra niciodată un produs al acelor mărci, fie din considerente de cost, fie de „imagine”. Rareori se pune problema calității sau a rezistenței în timp.

Nu poți cere pieței să plătească mai mult doar pentru a menține în viață anumite capacități de producție, în condițiile în care diferențele de capital pot fi direcționate către investiții în produse competitive. Astfel de industrii mai supraviețuiesc în Europa doar pe segmente de nișă sau de lux, și nici acolo în totalitate.

Până la urmă, totul ține și de comportamentul consumatorului, care tinde să își schimbe garderoba mult mai repede decât durata de viață a produselor, însă nu are același comportament față de produsele de înaltă tehnologie.

De aici derivă și bunăstarea, și valoarea adăugată (PIB) mai mare, consolidată pe termen lung la nivelul UE.

Un alt avantaj al liberului schimb este accesul la resurse pe care România și Europa, în ansamblu, nu le dețin și pe care le importă dar în condiții tarifare mai împovărătoare. Aceste acorduri creează premisele necesare importului de materii prime esențiale pentru producția cu valoare adăugată superioară.

Trebuie să înțelegem un lucru simplu: dacă vrem să întărim producția locală – de exemplu, cea de alimente – trebuie să consumăm cu prioritate din ea! Doar prin combinarea consumului de produse proprii cu politici de susținere a competitivității putem avea o agricultură și o industrie puternice, care să asigure un standard de viață superior.

Concluzia? Nu Mercosur este problema noastră. Noi suntem!