Bordelul bugetar

Bordelul bugetar
La vreme de crizã, crizã de soluţii. Cãlare pe bugete rahitice, autoritãţile cautã buimac metode de creştere a încasãrilor.

Ministrul de Finanţe chiteşte sã mai scoatã ceva de la bãutorii-fumãtori din bodegile sãteşti şi de mahala, care prea se drogheazã ieftin, bag sama, deci ar merita  niscaiva accize mãrite prin pahare şi pachete.

 

Alţi demnitari, prizãriţi în ierarhie, au gãsit soluţii ceva mai apropiate de... sufletul alegãtorului cu bascã. “Strâmtorat de lipsa banilor, Ion Rotaru, primarul comunei Alexandru cel Bun, jud. Neamţ, s-a hotãrât sã construiascã un... bordel care sã-i umple golul din buget. Comuna, cu cca 3.000 de locuitori, este situatã pe DN 15, ce leagã municipiul Piatra Neamţ de Bicaz.”

 

La urma urmei, de ce nu? Traseiste oricum existã din belşug, iar banii “produşi” de ele nu sunt deloc puţini. De ce nu s-ar consolida şi bugetul comunei cu acele sume, mai ales cã sunt obţinute de bunãvoie prin voie bunã? Vi se pare imoral? Ce sã mai zicã atunci o nemţoaicã, locuitoare a unei case medievale, care este somatã la modul cel mai aspru sã achite facturile TV pentru proprietarul de acum... 450 de ani al imobilului?

 

In Regatul Unit, un doctor (scoţian, fireşte!) considerã cã viaţa e prea dulce şi kilogramele cetãţenilor prea multe din cauza ciocolatei, deci propune Guvernului Majestãţii Sale sã optimizeze situaţia, atât la nivel nutriţional, cât şi bugetar, prin accizarea la nivelul alcoolului&tutunului a produselor din ciocolatã. Probabil ca efect al globalizãrii, notãm o interesantã coincidenţã de abordare scoţiano-mioriticã: dl prim-ministru Boc declarã cã “aceastã crizã ne poate face un serviciu: sã fie dieta care pune capãt obezitãţii birocratice a statului”.

 

Serios vorbind, noi avem (şi am avut mereu) o mare problemã cauzatã de slaba colectare a dãrilor cãtre stat. Evaziunea fiscalã atinge cote uluitoare, iar munca la negru - deci neimpozitatã - a fost denunţatã de Comisia Europeanã ca fluctuând între 20-50% din economia privatã româneascã. Situaţia reflectã de minune existenţa unui stat plãpând, cu autoritate insuficientã, cu un aparat birocratic slab performant şi, prea adesea, corupt.

 

In SUA, cea mai temutã instituţie nu este FBI, ci IRS (Internal Revenue Service), adicã Fiscul, iar evaziunea e pedepsitã ca o crimã. Nu degeaba poartã pistoale agenţii IRS... Pânã şi celebrul gangster Al Capone a ajuns în puşcãria Alcatraz nu pentru crime - greu de dovedit - ci pentru evaziune fiscalã, complicat de ascuns în faţa unor profesionişti.

 

De ce-o fi atât de greu sã avem un IRS românesc, care sã colecteze taxele de la toatã lumea, fãrã pardon, în loc sã cãutãm tot felul de jmekerii pentru a beli oaia beteagã a economiei reale, Dumnezeu ştie. Deocamdatã, ideile par a se lansa din bordelul comunei Alexandru cel Bun pentru a se bloca la Guvern. Acolo unde nu sunt semne cã s-ar cunoaşte un principiu elementar: încasãrile bugetare mari se obţin prin impozite mici colectate de la mulţi, nu prin impozite mari colectate de la puţini.

Comenteaza