Chermeza populistului Diaconescu (III)

Unele dintre ele ar presupune revenirea la un tip de regim semisocialist, aruncând peste bord principiile economiei de piaţă, prin punerea băncilor la plată, reducerea (sau anularea) TVA, a taxelor de înmatriculare, scăderea substanţială a impozitelor, eliminarea altora, restituirea banilor furaţi prin privatizări necinstite etc., încât te întrebi de unde va mai face el bugetul ţării, într-o perioadă în care trebuie să restituim FMI-ului atâţia bani. Cele mai multe din punctele programului său economic sunt absolut utopice, de unde aspectul total nerealist al programului său, conceput doar pentru a da satisfacţie tuturor nemulţumiţilor. În faza aceasta pe Dan Diaconescu nici nu-l interesează cum va rezolva el problema aceasta, ţelul său principal fiind deocamdată accesul la putere, succes de care e convins sută la sută, având de luptat pentru a-l elimina în alegerile prezidenţiale directe pe Crin Antonescu. Pentru a-şi face reclamă, el a organizat acest congres ca pe o formă de chermeză populară, cu muzică mobilizatoare, luări de cuvânt cât mai "convingătoare", semnate de oameni de toate nuanţele şi credinţele: reprezentanţi ai PNL din Basarabia, generalul Chelaru, avocata Paula Iacob, un mutilat al revoluţiei din Piaţa Universităţii, revoluţionari de la Timişoara, avocaţi, ingineri, oameni de afaceri, români veniţi din Germania sau Statele Unite (prezentaţi ca somităţi în domeniul lor), tineri entuziaşti, fetişcane pline de idei şi speranţe, oameni cinstiţi din popor care s-au lăsat contaminaţi de "visele realizabile" ale lui Dan Diaconescu, omul care visează cu ochii deschişi pentru toţi cei 18 milioane de români.

Ceea ce a putut pune pe gânduri pe oricare cetăţean al României care a ascultat maratonica transmisie-spectacol a Partidului Poporului este faptul că şeful noului partid a anunţat public că el are sprijinul material al unei echipe de circa o mie sau două mii de "oameni de afaceri", care îl va susţine băneşte pentru a-şi pune în practică ideile. Intrebarea care îţi vine imediat în minte este una cât se poate de îngrijorătoare: cum se va putea revanşa viitorul preşedinte (sau premier) faţă de noul grup de influenţă care se constituie? Nu vom înlocui noi oare un grup mafiot cu alt grup mafiot??!!, mai ales că şi funcţia de preşedinte al acestui nou partid a fost oferită unei femei om de afaceri, care la început a declarat că este o descendentă a lui Antonescu, apoi s-a corectat şi a spus că a lui Averescu (acesta cu adevărat a condus împreună cu O. Goga Partidul Poporului în perioada interbelică).

Partea de senzaţional a cuvântării lui Dan Diaconescu a constat în confesiunea cu caracter autobiografic pe care a rostit-o de la microfonul Palatului Poporului, prin care "omul cu roaba" de altădată a încercat să-şi impresioneze auditorul, vânzând povestea sa de succes fiecărui român care visează un viitor mai bun. Imaginea pe care el a dorit s-o implementeze în mentalul colectiv românesc este aceea a unui tânăr pornit de jos, ambiţios şi muncitor, care, asemeni lui Malaxa sau Georgescu-Delafras, a făcut avere şi a câştigat prestigiu social doar prin muncă şi inteligenţă. E o biografie romantică, de new self-man, care să rupă gura târgului şi să-i cucerească pe toţi tinerii care sunt dispuşi să-l urmeze. E cazul tipic al stărilor de criză, când în fruntea maselor nemulţumite încearcă să-şi facă loc un "trimis" providenţial cu rolul să salveze lumea şi să-şi scoată neamul din marasm. E, în acelaşi timp, şi un început de construcţie carismatică, fără de care nici un politician cu ambiţii mari nu poate porni la drum (la fel cum a pornit şi Zelea Codreanu în perioada interbelică la un moment dat), chiar dacă diferenţa e deocamdată în favoarea contemporanului nostru, a cărui ascensiune socială poate să atragă mulţi susţinători, aşa că opoziţia are de trăit zile foarte negre în viitor, ca să nu vorbesc de putere. "Somnul raţiunii naşte monştri" spune un vechi proverb, al cărui adevăr urmează să-l încercăm fiecare dintre noi în bătălia electorală viitoare. Un singur lucru mă derutează: dacă în concepţia viitorului preşedinte toţi cei care au făcut bani în anii din urmă sunt incluşi în categoria "ciocoilor", n-ar trebui, urmând logica lui, să-l includem automat şi pe el printre aceşti "ciocoi"?!

Mircea Popa