Cert este că mii de tineri s-au adunat luni în spaţiul dintre clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei moldovene pentru un protest paşnic. Ieri au venit mai mulţi, aproape 30.000, şi situaţia a degenerat. Au izbucnit violenţe pe scară largă, iniţiate - spun corespondenţii - de un grup de vreo 10 persoane, care a aruncat mai întâi cu ouă în cordoanele de poliţişti, apoi cu sticle şi bolovani.
Apărătorii clădirilor guvernamentale au răspuns cu gaze lacrimogene, tunuri de apă, gloanţe de cauciuc, bastoane şi arestări. Specificul acestei manifestaţii a tinerilor basarabeni constă în patriotism („România, nu uita, Basarabia-i a ta!” sau „Trezeşte-te, patrie drogată!”), modernitate (s-au convocat unii pe alţii prin Internet şi telefoanele mobile) şi anticomunism (“Libertate!”, „Revoluţie! Jos comuniştii!” sau “Afară, afară, afară din ţară!”). La momentul când scriu (marţi, ora 15), protestatarii au reuşit să forţeze clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei, unde au devastat interioarele.
Zona este sufocată de fumul lacrimogenelor şi al incendiilor. Sunt deja raportaţi un manifestant şi doi poliţişti morţi şi peste 100 de răniţi, majoritatea fiind membri ai forţelor de ordine - poliţişti, armată, pompieri, forţe speciale. Telefonia mobilă este moartă, site-urile de informaţii nu se mai deschid. Autorităţile au decis blocarea capitalei, ca să împiedice venirea de întăriri pentru manifestanţi, iar preşedintele Voronin anunţă o declaraţie televizată pentru ora 19. Sunt multe cauzele acestei situaţii, pe cale să devină ori semnul renaşterii Basarabiei, ori tragedia care marchează începutul dizolvării sale ca stat cu aspiraţii europene.
Se bârfeşte că la baza protestelor s-ar afla agitatorii Partidului Liberal Democrat. Or fi, dar picătura care a umplut paharul au fost alegerile de duminică, în care Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a câştigat majoritatea simplă a mandatelor. Tinerii consideră că alegerile au fost fraudate şi cer repetarea lor cu monitorizare internaţională. De fapt, OSCE a avut observatori duminică, dar numai la unele secţii de votare, nu şi la centralizarea datelor. Trist e că, foarte probabil, mafia politico-economică a lui Vladimir Voronin a luat pe bune caimacul electoral, fiindcă populaţia tânără şi informată se află într-o dureroasă minoritate.
Grosul tinerilor basarabeni a luat calea unei bejenii mascate, iar acum îi puteţi găsi de la Iaşi la Cluj şi până la Londra, ca studenţi, muncitori, afacerişti, artişti sau chiar interlopi. Orice, numai să scape de acel spaţiu în care nu se pot regăsi, nu se pot afirma şi, evident, n-au cum să trăiască acceptabil. în Basarabia, ruptura dintre generaţii este netă. O pensionară, „doamnă de Chişinău”, striga în faţa camerelor de luat vederi că ea nu vrea să se schimbe Puterea, altfel vin românii şi rămâne fără pensie! O altă bătrână, mai de la ţară după aspect, gemea că românii aduc cu ei capitalismul, iar fabricile şi fermele se vor închide.
Dacă ne amintim ce s-a petrecut la noi după 1989, nici nu ştiu dacă se înşală prea mult... La Chişinău se dă o luptă crâncenă între două concepţii despre viaţă şi societate. Pe de-o parte, avem coaliţia dintre Puterea comunistă şi generaţiile vârstnice care refuză schimbarea, atât din inerţie, cât şi din cauza gravelor eşecuri sociale înregistrate în „construirea capitalismului” de Rusia şi ţările ex-sovietice, ca să nu mai pomenim România. De cealaltă parte a baricadei se află tinerii născuţi sau/şi crescuţi în epocile Snegur, Lucinschi şi Voronin.
Chiar dacă modernitatea s-a strecurat cu greu peste Prut, a fost îndeajuns pentru ca sute de mii de tineri basarabeni să plece peste graniţe, în România şi mai departe. Contactul cu realităţile lumii moderne i-a zguduit. Foarte mulţi au rămas în ţările de adopţie, alţii s-au întors. Aceleaşi locuri, aceiaşi oameni, alte concepţii şi pretenţii. Cum să accepţi ca viaţa ta să fie ca în anii 90, după ce ai aflat personal că în alte ţări se trăieşte cu totul altfel?
Bătălia continuă şi tare mi-aş dori ca, la finalul ei, să putem anunţa renaşterea acelei părţi de Românie mare. Nu pot, însă, uita care a fost rezultatul emoţionantei manifestaţii din Piaţa Universităţii: legitimarea mafiei FSN în frunte cu Ion Iliescu, mineriada din 14-15 iunie şi emigrarea în masă a valorilor. Să dea Dumnezeu ca la Chişinău să se întâmple altceva decât s-a întâmplat la Bucureşti!
