“Datoria vieţii noastre”. UBB şi şansa înnoirii

Alegerile pentru rectorul UBB vor avea loc pe 1 martie 2012. Prima dezbatere şi probabil şi ultima între cei patru candidaţi la funcţia de rector a avut loc pe 28 februarie în cadrul Auditorium Maximum din UBB, cu participarea magiştrilor şi studenţilor.

Dezbaterea s-a purtat într-o atmosferă colegială, cu unele accente critice nu faţă de programele oponenţilor, ci cu referire la fosta echipă de conducere a universităţii. Fiecare din cei patru candidaţi au dovedit că merită candidatura la funcţia de rector. Se pot constata însă diferenţe notabile. Unii au arătat competenţele lor pentru administrarea financiară a UBB, alţii pentru cercetare, iar alţii pentru guvernanţa universitară.

Din punctul nostru de vedere, un singur candidat a demonstrat că se ridică deasupra grupurilor şi opţiunilor sectoriale în administrarea UBB. Sunt convins că şi adversarii domniei sale au fost convinşi, în această dezbatere, că rectorul complex, savantul, profesorul, managerul şi decidentul nu poate fi decât Ioan Aurel Pop. Eleganţa cu care s-a exprimat, mesajul de solidaritate universitară şi de democraţie "în spirit" au arătat că avem de-a face cu un om de excepţie.

Unii dintre contracandidaţii săi au promis că vor sprijini cercetarea, că vor mări veniturile extrabugetare, promisiuni normale în campania electorală, greu de realizat însă în practică.
Ioan Aurel Pop, cu relativismul şi bunul simţ ce-l caracterizează, a optat pentru acel "spiritus rector" ce înseamnă, în primul rând, să fii uman, să iubeşti oamenii, să te dedici serviciului public nu de dragul numărării granturilor câştigate sau al repartiţiei fondurilor extrabugetare, ci mai ales pentru a face din corpul universitarilor un corp de elită solidar şi implicat atât în viaţa universitară, cât şi în viaţa cetăţii şi a naţiunii române.

În altă ordine de idei, candidaţii au vorbit de atragerea de fonduri extrabugetare din sponsorizări, granturi naţionale şi internaţionale, precum şi din taxele studenţilor. Promisiuni frumoase, dar în multe cazuri fără acoperire. Nu ştiu câţi din dintre aceşti candidaţi au înfiinţat şi condus vreodată o firmă privată pentru a demonstra că sunt buni manageri sau câţi din ei au făcut un calcul estimativ asupra pierderilor din fondurile extrabugetare în urma scăderii demografice şi câţi dintre candidaţi şi-au făcut propria analiză, pentru a vedea ce tip de relaţionări au cu mediul de afaceri sau câţi au câştigat cu adevărat granturi prin competiţie internaţională. Eu îmi permit să-i întreb pentru că eu am câştigat mai multe granturi Jean Monnet şi un Program Atlantis, finanţat de Departamentul de Stat a SUA şi de Comisia Europeană. Granturile de tip POSDRU atrag fonduri, dar nu sunt considerate granturi de cercetare, ci de perfecţionare a resurselor umane. Pe de altă parte, am înfiinţat şi conduc o firmă privată de consultanţă şi o editură de succes. Este uşor să administrezi bani publici, dar este greu să fii competitor pe piaţa privată. Mi-ar fi plăcut ca mulţi din colegii mei ce candidează la funcţii de conducere în UBB să fi făcut bani din activităţi competiţionale private, aşa cum erau profesorii mei de economie şi finanţe din Elveţia şi să nu-şi arate competenţele manageriale doar pe bani publici.
În faţa competiţiei acerbe naţionale şi internaţionale, UBB are nevoie de o personalitate de excepţie, un rector cunoscut, cu deschidere interdisciplinară şi internaţională, dat fiind profilul UBB.

Multe din universităţile clujene sunt instituţii de nişă şi nici una nu are nici pe departe complexitatea UBB. De aceea, rectorul universităţii noastre trebuie să aibă un credit personal uriaş pentru a fi un foarte bun negociator. El are de negociat cu liderii grupurilor universitare, calitate în care trebuie să aibă notorietate academică de excepţie, cu grupurile minoritălor naţionale, calitate în care trebuie să cunoască cultura, limba şi istoria comunităţilor etnice din Transilvania, şi nu în ultimul rând cu actorii publici şi privaţi locali, regionali, naţionali, europeni şi internaţionali, calitate în care ar avea nevoie de notorietatea sa civică şi experienţa sa internaţională.

Întrebarea firească este următoarea. Care dintre cei cinci candidaţi poate dialoga şi negocia cu şanse reale de succes deopotrivă cu Ministerul Educaţiei, cu instituţiile europene şi internaţionale, cu mediul de afaceri, cu Academia Română sau cu instituţiile locale şi regionale? Răspunsul este simplu: Ioan Aurel Pop.

Avem ca universitari, magiştri şi studenţi, o şansă uriaşă pe 1 martie 2012. Candidaţii ne-au expus programele, i-am putut vedea în dezbateri sau prezentaţi în materiale de presă.
"Datoria vieţii noastre" este acum de a participa cu toţii la vot. Sunt convins că mulţi aveţi cursuri, seminarii, prezentări şi chiar ieşiri în ţară şi în străinătate, dar este pentru noi o şansă extraordinară şi o datorie de a vota rectorul UBB în mod direct. Veniţi la vot şi votaţi schimbarea şi excelenţa!