Inaugurând astăzi Institutul de Tehnologie al Universităţii Babeş-Bolyai, suntem confruntaţi cu cel puţin trei întrebări: ce înţeles dăm “tehnologiei”? de ce o universitate comprehensivă se concentrează asupra tehnologiei? de ce o face acum, în condiţiile crizei economice? Vreau să răspund succint la aceste întrebări, înainte de a evoca proiectul Universităţii Babeş-Bolyai, implicaţiile lui ştiinţifice, formative şi financiare şi a lăsa cuvântul directoarei Institutului, Cristina Dobrotă, pentru a prezenta programul.
Nu numai în limba română, dar şi aici, termenul de “tehnologie” circulă cu o conotaţie confuză. Din grecescul cuvânt compus “techne” (forţă, putere, Kraft, craft) şi “logos” (cunoştinţă, spunere, lege, Gesetz, law) ne-a rămas nu numai frumosul, dar şi neclarul cuvânt “technologia”, pe care cei mai mulţi oameni îl asimilează, fără ezitare, cu tehnica industrială. Desigur că tehnica industrială este cea mai proeminentă concretizare a tehnologiei. Două observaţii sunt însă de făcut. Prima este aceea că “tehnologia ocupă o poziţie intermediară între tehnică şi ştiinţă, neputând fi identificată nici cu prima, care provine din cercetarea ştiinţifică, nici cu a doua, care nu se referă cu prioritate la rezultate practice” – cum remarcă dicţionarul Garzzanti. Formulat pozitiv, tehnologia este mai mult decât tehnică, fiind cunoaştere despre tehnică, şi mai mult decât cercetarea ştiinţifică consacrată, fiind ducerea până la capăt a cercetării ştiinţifice prin punerea în valoare a efectului acesteia în activităţile oamenilor. A doua observaţie este aceea că tehnologia este, fireşte, “industrială”, dar avem, de asemenea, “tehnologie instituţională”, “tehnologie medicală”, “tehnologie pedagogică”, “tehnologie artistică”, precum şi numeroase alte specificări. în alte cuvinte, tehnologia are o sferă destul de largă şi un impact întins.
O universitate comprehensivă, cum este Universitatea Babeş-Bolyai, îşi asumă, înfiinţând Institutul de Tehnologie, conotaţia originară a tehnologiei şi-şi propune să desfăşoare, să extindă şi să valorifice cercetări ştiinţifice cu impact tehnologic. De ce o face? Sunt cel puţin trei raţiuni la baza deciziei Rectoratului, Consiliului de Administraţie, Senatului Universităţii Babeş-Bolyai de a crea Institutul de Tehnologie. Şi în ţara noastră trebuie înţeles că cercetarea ştiinţifică nu este dusă până la capăt, dacă nu are efecte cel puţin în recomandări de acţiune, dacă nu cumva în tehnologii elaborate. Luăm distanţă de inacceptabila constrângere la “aplicarea în practică”, din anii socialismului, practicând gândirea liberă, controverse, formulând ipoteze multiple şi rivale, dar nu încălcând ceea ce - de la Francis Bacon la savanţii reprezentativi de astăzi – se asumă: anume, un orizont de soluţionare de probleme prin cercetare ştiinţifică. Nu se poate spune că cercetarea ştiinţifică este în ordine cât timp ţara este săracă, inclusiv săracă în soluţii la propriile ei probleme. Şi în ţara noastră este de înţeles că sensul investigaţiei ştiinţifice şi al reflecţiei intelectuale este rezolvarea de probleme ale reproducerii culturale a vieţii pe o treaptă evoluată. Ca să citez excelentul articol al Patriciei Cohen din “The New York Time” (25 februarie 2009), până şi pentru ştiinţele socio-umane este, în fapt, mai mult decât o datorie “to explore what it means to be a human being” şi să ofere de fiecare dată răspunsul, devenind astfel “the province of the wealthy”, care era încă la începutul secolului XX. A treia raţiune este mai simplă: oriunde în lume valoarea cercetării ştiinţifice universitare se măsoară în recunoaşterea internaţională şi în atragerea de studenţi. Nu este vreun motiv să relativizăm aceste criterii şi rămâne sănătos să le asumăm pe faţă. Trebuie, pe de altă parte, să “simţim” piaţa viitoare şi să avem în vedere faptul că deja în zilele noastre se redesenează piaţa forţei de muncă a decadei ce vine.
De ce înfiinţăm, tocmai în condiţiile crizei economice, Institutul de Tehnologie? Când proiectul acestui institut s-a pus în mişcare, în noiembrie 2007, prea puţini oameni de pe Pământ se gândeau la criza financiară şi economică ce avea să înceapă în 2008. Acum suntem, în România, la începutul acestei crize. Reducerea investiţiilor externe, creşterea şomajului, scăderea exporturilor, scumpirea creditelor, restrângerea economiei, comprimarea bugetelor sunt deja indicatori evidenţi. Dacă este să reflectăm asupra operării unei universităţi, precum Babeş-Bolyai, în condiţiile crizei, atunci două lucruri sunt de spus din prima clipă: 1. bugetele fiind în comprimare şi dependente substanţial de resurse proprii, doar o abordare proactivă a condiţiilor dă rezultate; 2. abordarea proactivă înseamnă extinderea ofertei de învăţământ, mai ales online education, formare continuă, educaţia adulţilor; dezvoltarea cercetării ştiinţifice cu impact tehnologic; parteneriate noi cu firme şi bănci; raţionalizarea cheltuielilor şi folosirea infrastructurii ca resursă.
Pregătirea pentru deschidere a Institutului de Tehnologie a cerut din partea Universităţii Babeş-Bolyai o investiţie din resurse proprii de aproape un milion de euro. în Institutul de Cercetări Experimentale Interdisciplinare (2002) s-au investit aproape un milion de euro. în ultimii ani s-au investit în echipamente de cercetare experimentală din Universitatea Babeş-Bolyai peste 10 milioane euro. Este de aşteptat de acum ca aceste investiţii să se resimtă în rezultate de cercetare. Pe de altă parte, suntem gata să susţinem în continuare echiparea laboratoarelor, ca o chestiune de sincronizare cu competiţiile timpului nostru.
Inaugurări la Universitatea Babeş-Bolyai
Biblioteca Ştiinţelor Sociale Contemporane
Vineri, 27 februarie, a.c., în cadrul Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” a avut loc inaugurarea Bibliotecii Ştiinţelor Sociale Contemporane.
Institutul de Tehnologie
Luni, 2 martie, a.c., Universitatea Babeş-Bolyai a inaugurat Institutul de Tehnologie, cu sediul pe strada Fântânele nr. 30, Cluj Napoca.
Reuniuni ştiinţifice şi academice organizate de Rectorat în 2009
1. Criza financiară şi economică. Cauze, efecte, soluţii.
Reuniune internaţională organizată de Rectorat, Decanatul Facultăţii de Ştiinţe Economice, Decanatul Facultăţii de Business, Decanatul Facultăţii de Studii Europene, Decanatul Facultăţii de Drept.
Data: 27-30 martie 2009.
2. Cooperare şi competiţie universitară. Metode de ranking universitar.
Reuniune internaţională organizată de Rectorat, Consiliul Academic, Decanatul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Centrul de Dezvoltare Universitară.
Data: 17-20 septembrie 2009.
3. Europa în crizele lumii actuale.
Reuniune internaţională organizată de Rectorat, Decanatul Facultăţii de Istorie şi Filosofie, Institutul de Cercetări Europene, Departamentul Relaţiilor Internaţionale, Decanatele Facultăţilor de Teologie.
Data: 24-27 septembrie 2009.
4. Noua organizare a universităţilor. De la discipline based la probleme based organization. Reuniune internaţională organizată de Rectorat, Decanatele Facultăţilor de Matematică şi Informatică, Fizică, Chimie, Geografie, Sociologie, Litere.
Data: 2-5 octombrie 2009.
5. Sănătatea ca problemă în lumea de astăzi.
Reuniune internaţională organizată de Rectorat, Decanatele Facultăţilor de Ştiinţa Mediului, Educaţie Fizică şi Sport, Biologie şi Geologie.
Data: 9-11 octombrie 2009.
Cardinalul Grocholewski, Doctor Honoris Causa al Universitãţii Babeş-Bolyai, 20 februarie 2009
Zenon Cardinal Grocholewski.
Discurs rostit la 20 februarie 2009 cu ocazia primirii titlului de Doctor
Honoris Causa al Universitãţii Babeş-Bolyai din
De care universitate are nevoie Europa astãzi?
Mã simt foarte onorat sã pot primi titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universitãţii Babeş-Bolyai – cea mai veche, cea mai mare şi cea mai renumitã universitate a României, care se remarcã, predilect, prin orientarea sa internaţionalã. La un congres, care a avut loc între 30 martie-1 aprilie 2006, despre valorile academice ale universitãţii în Europa, organizat la Vatican de cãtre Congregaţia pentru învãţãmântul catolic, pe care o prezidez, am avut bucuria sã-l salutãm pe actualul Rector Magnificus al universitãţii dumneavoastrã ca oaspete, el susţinând o prelegere ştiinţificã despre “Legitimitatea culturalã a universitãţii europene” (1). Personal, am avut de douã ori bucuria şi privilegiul de a vorbi aici, ultima oarã la un congres organizat de aceastã universitate, cu tema “Living in Truth – A Conceptual Framework for a Wisdom Society and the European Construction”, care a avut loc între 9-12 septembrie 2007 (2).
Din toate acestea, în ochii mei a crescut o înaltã stimã pentru vitalitatea şi creativitatea ştiinţificã a centrului Dumneavoastrã de studii. Congregaţia pentru învãţãmântul catolic a intrat într-un anume dialog ştiinţific cu Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, care ne uneşte din perspective şi rãspundere diferite pentru fiecare, în grija comunã pentru universitate şi pentru dezvoltarea de astãzi a acesteia (3). în consecinţã, îmi permit sã spun cã din aceasta s-a dezvoltat o prietenie sincerã şi o stimã reciprocã.
Un motiv deosebit al respectului meu pentru aceastã universitate, pe care aş dori sã-l recunosc astãzi în mod public, este faptul cã, dupã prãbuşirea comunismului, Universitatea Babeş-Bolyai a înfiinţat patru facultãţi de teologie. Prin aceasta, universitatea a dovedit cã în perioada comunistã nu s-a reuşit aici sã se distrugã definitiv viziunea largã, cãutarea adevãrului în toate dimensiunile sale, dragostea pentru libertatea gândirii şi deschiderea faţã de valorile spirituale. Facultãţile teologice sunt chemate sã îşi desfãşoare activitatea academicã într-un spirit deosebit şi sã promoveze o gândire care are ca şi conţinut întrebãrile despre însemnãtatea existenţei umane şi a ultimei meniri a cercetãrii ştiinţifice şi a omului însuşi.
Mai existã şi un alt motiv al
stimei mele deosebite faţã de aceastã universitate, legat de momentul
înfiinţãrii ei: şi anume legãtura acestuia cu patria mea, Polonia. Din
Ştefan Báthory a fost, în ultimã instanţã, cel care, deşi era deja rege al Poloniei, a pus piatra de temelie a Universitãţii dumneavoastrã. El a fãcut aceasta şi prin înfiinţarea în anul 1581 a primului colegiu la Cluj. Cu toate cã Ştefan Báthory dãdea dovadã de claritate confesionalã, i se atribuie pe bunã dreptate o toleranţã religioasã. Din perspectiva şi interpretarea de astãzi putem spune cã prin fondarea colegiului iezuit în Transilvania, pe atunci preponderent protestantã, a pus semnul clar al unui dialog: confruntarea dintre confesiuni nu trebuie dusã prin violenţã, ci cu armele şi regulile raţiunii, aşa cum acestea sunt proprii colegiilor şi universitãţilor.
Pentru a pune în practicã acest proiect, regele a însãrcinat în anul 1579 o personalitate proeminentã din patria mea, mai precis din acea parte a Poloniei, care este denumitã “Polonia Mare” (în polonezã: Wielkopolska), şi anume pe Iacob (în polonezã: Jakub) Wujek (1541-1597), numit şi Jakob von Wgrowiec (Vangrowecz, Vangrovicius, Wuiecus, Wuykus). (4) Acesta a devenit primul rector al colegiului. Wujek a pãrãsit Transilvania în anul 1584, dar s-a mai întors de douã ori la Cluj, întotdeauna pentru a sprijini Colegiul: prima oarã în anul 1586, la dorinţa regelui Báthory, dupã o epidemie de ciumã, şi în anul 1595, pentru a inaugura casele iezuiţilor, care, dupã izgonirea lor în anul 1588, s-au reîntors la Cluj.
1. “Universitas” – nãzuinţa omului spre întreg
Pornind de la aceste douã mari personalitãţi, care ne leagã astãzi şi în acest loc istoric, aş dori acum sã continui dialogul început cu dumneavoastrã despre importanţa universitãţii, misiunea ei în Europa de azi şi posibila dezvoltare în continuare. Regele Ştefan Báthory şi preotul Jakub Wujek stau la începutul acestei universitãţi a cãrei devizã este: “Traditio nostra unacum Europae virtutibus splendet”, adicã în limba românã “tradiţia noastrã sã strãluceascã împreunã cu virtuţile Europei”. Prin cuvântul “traditio” se face legãtura cu moştenirea bogatã şi, nu în ultimul rând, cu primele începuturi ale Universitãţii Babeş-Bolyai. Astfel, aş dori sã discut aici problema originii acestei universitãţi, a ţelurilor şi motivelor care au fost hotãrâtoare pentru întemeierea colegiului. Ambele personalitãţi menţionate nu numai cã au avut o vastã culturã. Cei doi fondatori au vãzut în culturã şi educaţie, mai precis în ceea ce azi numim “instruire superioarã” sau “educaţie universitarã”, un bun deosebit de preţios, o cheie pentru dezvoltarea şi bunãstarea unei ţãri, ceva pentru care meritã sã lupţi, aşa cum a arãtat intervenţia neobositã şi repetatã a preotului Wujek în favoarea colegiului din Cluj.
Esenţa universitãţii şi misiunea ei, aşa cum decurge din originea acesteia, ni se dezvãluie deja din cuvântul latin “Universitas”, adicã în româneşte “totalitate”.
Dacã în secolul al XIII-lea termenul “Universitas“ este întrebuinţat pentru desemnarea lui “studium generale”, mai târziu începe sã se dezvolte o a doua direcţie a sensului care nu-i mai cuprinde ca şi subiecte ale “Universitas” numai pe cei care predau şi pe cei care învaţã, ci se referã tot mai mult la obiectul predãrii şi cercetãrii, şi anume la totalitatea cunoaşterii (posibile) şi a ştiinţelor. Prin urmare, poate fi vorba de “universitas litterarum”, “studiorum” sau “scientiarum”.
Cuvântul “splendet” (“sã strãluceascã”) din deviza Universitãţii Babeş-Bolyai ne face, având în vedere ţelurile ei, sã ne gândim la cuvântul biblic despre oraşul de pe munte şi lumina din sfeşnic (vezi Matei 5,14-16). Nu numai societatea are o responsabilitate faţã de universitate, ci şi – şi nu în mai micã mãsurã – universitatea faţã de societate. Ea trebuie – aşa ne dã de înţeles deviza – sã devinã, prin tradiţia ei şi prin virtuţile Europei, un punct de luminã şi de orientare dincolo de propriile limite.
2. Originea Universitãţii în Europa.
întrebarea referitoare la
originile primei universitãţi europene nu poate fi elucidatã cu precizie, deşi
pentru aceasta au fost identificate oraşul
Sistematica, o metodicã clarã şi cercetarea empiricã fac parte din bazele ştiinţei, aşa cum sunt şi astãzi practicate în universitãţi. Totuşi, dupã cum s-a demonstrat cu claritate, acestea sunt bazate, istoric, doar pe fundamentele unei înţelegeri iudeo-creştine a creaţiei. (5)
Primii parteneri de dialog ai Pãrinţilor Bisericii primare îi gãsim, tocmai de aceea, nu în templele pãgâne, ci, mai degrabã, în şcolile filosofice greceşti, dintre care cea mai renumitã este “academia” lui Platon. Nu putem sã vorbim despre originile “universitãţii” fãrã sã ne gândim la “academia” din Atena, care se gãsea pe câmpul lui Heros Academos, de unde îşi trage de altfel şi numele. Numele a rãmas, referindu-se la pregãtirea academicã, valabil pânã astãzi în diferitele sale forme din diferite limbi şi foloseşte în cuvintele care cuprind rãdãcina “academos” la desemnarea acelora care au încheiat cu succes un studiu universitar.
Pe de o parte, filosofia greacã a fost cea care – dacã vrem sã spunem aşa – a fãcut posibilã legãtura dintre Bisericã şi Academie, facilitând astfel rãspândirea creştinismului ca religie mondialã şi, totodatã, necesara sa activitate teologicã în slujba acestui scop. Pe de altã parte, este meritul Bisericii şi al idealului ei educaţional cã filosofia greacã şi ideea vechii “academii” a câştigat influenţã în Europa şi în lumea întreagã, astfel putându-se dezvolta continuu din propriile ei origini şi pânã în prezent.
Existã deja, în mod evident, în antichitate şi în începuturile acesteia o strânsã corelaţie între Europa, Universitate şi Bisericã, ce îşi gãseşte şi trebuie sã-şi gãseascã pe mai departe echilibrul în relaţia credinţei între Evanghelia lui Iisus Hristos cu raţiunea de orientare filosoficã greceascã. Doresc sã amintesc, în încheiere, ce semnificaţie ar putea avea aceastã relaţie astãzi pentru Europa şi pentru Universitate, punând, totodatã, întrebarea- ce rol poate juca Universitatea pentru viitorul Europei.
3. Universitas qui vadis hodie? De care universitate are astãzi nevoie Europa?
Noi avem motive suficiente sã pornim de la premisa cã ne aflãm, în primul rând, într-un punct fierbinte şi de cotiturã al istoriei Europei, şi cã, în al doilea rând, pregãtirea academicã are un rol decisiv tocmai acum. în ce poate însã consta acest lucru? Şi cum sã arate universitatea care sã poatã îndeplini eficient şi cu folos acest rol? Cu alte cuvinte: de ce fel de universitate are Europa astãzi nevoie?
în mod sigur, ar fi îndrãzneţ sã credem, în faţa provocãrilor timpurilor noastre, ilustrate în text, cã aici şi în puţine cuvinte putem redefini noţiunea de “Universitas”. Totuşi, aş dori, la finele prezentãrii mele, sã stipulez patru teze, care – fãrã a avea pretenţia exhaustivitãţii – prezintã elemente esenţiale despre modul în care ar putea arãta universitatea de care are nevoie Europa de astãzi.
I. în Europa, “Universitatea” trebuie sã redevinã, chiar într-un sens mai larg, “Universitas”; ceea ce înseamnã cã trebuie sã deţinã capacitatea de a pãstra elementele diversitãţii societãţii, ştiinţei şi învãţãmântului universitar, sã le exprime în concordanţã cu epoca şi sã le aducã, în acelaşi timp, la nivelul de sintezã.
Privesc admirativ Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Aceastã universitate reprezintã, datoritã celor peste 53.000 de studenţi, celor 4 limbi de predare şi a orientãrii ei europene conştient asumate, o dovadã vie pentru faptul cã o asemenea universitate, capabilã de o sintezã realã, este cerutã şi astãzi, prestând un serviciu indispensabil în spaţiul învãţãmântului universitar european.
Mi-am formulat a doua tezã referindu-mã la profilul european al Universitãţii Babeş-Bolyai.
II. Europa are nevoie de Universitãţi cu un profil şi cu o identitate clare.
“Ştiinţa neutrã”, ştiinţa care ar opera fãrã bazã metafizicã sau fãrã premise ideologice, respectiv decizii fundamentale, nu existã. Dacã aţi afirma acestea despre dumneavoastrã, aţi oferi dovada unei condiţionãri ideologice apriorice, care nu poate fi demonstratã. Decizia de a intra pe teritoriul cercetãrilor metodice, într-un anumit domeniu, libertatea, respectiv limitarea desfãşurãrii anumitor experimente, utilizarea rezultatelor cercetãrilor în diferite domenii, totul este corelat cu întrebãri şi decizii care nu trebuie sã facã neapãrat obiectul (numai) propriei metode ştiinţifice.
în mod corespunzãtor, nu existã nici universitatea “neutrã” din punct de vedere al concepţiei despre lume. în cazul în care una dintre universitãţi ar da impresia cã ar fi neutrã din punct de vedere ideologic, atunci premisele ei metafizice acţioneazã din ascuns sau universitatea are multe concepţii despre lume în funcţie de catedrã sau secţie, care pot fi chiar în opoziţie unele faţã de altele sau pot exista unele alãturi de altele fãrã a se deranja reciproc.
III. Filosofia şi teologia trebuie sã rãmânã pãrţi esenţiale ale ştiinţei universitare, pentru ca universitatea sã corespundã pretenţiei ei de a fi “Universitas” şi sã poatã contribui la construcţia spiritualã a Europei.
La începutul universitãţii medievale se afla cãutarea lui Dumnezeu de cãtre cãlugãrii benedictini. Veneraţia faţã de Logos-Cuvântul lui Dumnezeu- se aflã, într-un anumit sens, şi la începuturile universitãţii Dumneavoastrã. Rectorul fondator al colegiului iezuiţilor din Cluj, pãrintele Iacob Wujek, nu a fost numai un teolog şi autor strãlucit. Ca nimeni altul, el a trãit prin cuvântul lui Dumnezeu preluându-şi puterea şi inspiraţia din acesta pentru activitatea sa neobositã.
Şi astãzi, facultatea teologico-confesionalã are un rol la care nu se poate renunţa în ştiinţa universitarã. Teologia, ca si filosofia, aparţin- de la începuturi- de universitate, dacã aceasta vrea cu adevãrat sã fie “Universitas”, în care diversitatea ştiinţelor sunt aduse spre sintezã prin filosofie, iar perspectiva teologicã le fereşte de o îngustare exageratã a noţiunii de raţiune.
IV. Europa are nevoie de universitãţi care nu transmit doar cunoştinţe, calificãri şi abilitãţi, ci formeazã oameni în întreaga lor complexitate.
Sloganul acestei universitãţi este: “Traditio nostra unacum Europae virtutibus splendet”, în limba românã: “tradiţia noastrã sã strãluceascã împreunã cu virtuţile Europei!”. Este nevoie de curaj pentru a vorbi astãzi despre virtuţi în legãturã cu universitatea, deoarece discursul ştiinţific contemporan ţine prea puţin seama de faptul cã adevãrul şi binele sunt de nedespãrţit.
Atunci când se vorbeşte, în prezent, despre “educaţia complexã”, aceasta ar conţine o contradicţie în sine, dacã i-ar lipsi educaţia spre virtute. în mod cert, acest lucru se dovedeşte a fi mai difícil într-o universitate cu peste 50.000 de ascultãtori, decât într-un dialog purtat faţã în faţã, aşa cum, probabil, a fost în academia din Atena. Totuşi, este corect sã considerãm ca obiectiv al unei universitãţi transmiterea şi medierea de virtuţi. Propriul ei profil, şi, în special, angajamentul personal al diferiţilor membri ai comunitãţii universitare pot contribui mult în acest sens.
în acest context, stimate domnule Rector, stimaţi membri ai Senatului, ai corpului profesoral şi ai întregii comunitãţi academice, veţi înţelege cât de mult înseamnã pentru mine acest titlu de doctor honoris causa al universitãţii dumneavoastrã! De aceea vreau sã mulţumesc tuturor pentru acest semn al bunãvoinţei faţã de mine! Sunt mândru cã numele meu se adaugã celor al personalitãţilor care deja sunt doctor honoris causa ai universitãţii Babeş-Bolyai. Sunt mândru cã pot numi acum aceastã universitate Alma Mater a mea. Sunt extrem de recunoscãtor pentru cuvintele prietenoase ale dumneavoastrã rostite la adresa mea. Mã simt onorat de prezenţa atâtor personalitãţi marcante.
Fie ca Domnul sã binecuvânteze aceastã universitate, sã creascã şi sã lumineze în educaţie şi în cercetare prin schimburi ştiinţifice, prin formarea de personalitãţi responsabile, precum şi prin serviciul complex adus societãţii, în Transilvania, în întreaga Românie, în Europa şi în întreaga lume; sã lumineze bazatã pe bogata sa tradiţie şi pe calitãţile dobândite într-o Europã creştinã!
Fie ca Dumnezeu sã vã binecuvânteze pe toţi cei care mi-au demonstrat cu aceastã ocazie prietenia lor!
(1) Marga A., The Cultural
Legitimacy of the
(2) Vezi MARGA A., BERCHEM TH., SADLAK J., Living in Truth – A Conceptual Framework for a Wisdom Society and the European Construction, Cluj, 2008; în cadrul acestui volum vezi şi articolul meu, Wahrheit und Bildung, Ibidem, 31-42.
(3) Acest “dialog“ intelectual şi-a gãsit o expresie efectivã în discuţia purtatã de rectorul Andrei Marga cu mine, publicat în: MARGA A., Dialoguri, Cluj-Napoca 2008, 97-130.
(4) Vezi aici şi urm. Wujek Jakob SJ, în: LThK Bd. X, 1246.
(5) ZYCIñSKI J., Axiological Horizons of the European Identity and their Impact on the University, în: Higher Education in Europe Vol. 31 (2006), London 2006, 381-390, bes. 383-384.
